“Ce-i ciordit…
…ciordit rămîne” a afirmat, foarte sigur pe el, spre satisfacţia tuturor ciorditorilor din România, gloriosul preşedinte şi, avînd în vedere modul în care “experţii” au stabilit, după zece ani de scremut, că prin înstrăinarea Flotei, la 1 dolar/bucată vapor, România a cîştigat (!!!), a avut perfectă dreptate.
Mai uscat, mai curat, mai “parfumat”, războinicul de la Cotroceni poate de acum - căci “ciordeala” casei din Mihăileanu, “suveica” cu vila de la Otopeni, cu terenul de la… nu se mai pun - să-şi execute liniştit adversarii, inclusiv prin producerea unor scurt metraje artistice de mare audienţă, menite să arate poporului cine sînt ticăloşiţii. În acest context, absolut uluitor, apare o situaţie cel puţin bizară prin ineditul ei.
Astfel, Autoritatea Naţională pentru restituirea proprietăţilor trimite prefecturilor, în speţă comisiilor locale, un comunicat prin care arată că toate restituirile făcute pe baza chitanţelor de mînă sînt nule de drept! Ceea ce am scris de zeci de ori se dovedeşte, în sfîrşit, a fi una dintre cele mai mari furăciuni de după ‘89.
Pe scurt, “băieţii deştepţi”, prin “plastografi”, au întocmit tot felul de înscrisuri de mînă, prin care s-au împroprietărit, pe ei sau persoane apropiate, de la care ulterior au cumpărat proprietăţile restituite, şi prin largul concurs al comisiilor locale, primarilor, judecătorilor etc, etc, cu martori mincinoşi - uneori persoane aflate la vîrste “matusalemice”, care nu mai ţin minte nici cînd se scapă în “pamperşi” - au acumulat bunuri de valori inimaginabile.
Acum, Autoritatea Naţională constată că legile ţării prevedeau obligativitatea încheierii în formă autentică a actelor de înstrăinare, partaj, donaţie, succesiune, etc, etc, nerespectarea acestei forme atrăgînd nulitatea absolută a actului astfel încheiat. Şi uite aşa, dacă se va respecta legea, mii de imobile, de alte proprietăţi, adjudecate de falşi proprietari, printr-o restituire ce seamănă a pomană şi se numeşte mînăreală, ar trebui să revină la stat.
Numai în Bucureşti s-au înregistrat, la o primă evaluare, vreo trei mii de restituiri pe baza chitanţei de mînă şi a declaraţiilor unor martori îndoielnici. Nici la Braşov situaţia nu este alta.
De altfel, şi aici închei, îmi amintesc că am scris despre un proces “celebru”, pe o proprietate extrem de valoroasă, din “buricul” tîrgului, în care expertizele, prin care se dovedea că actele “de mînă” prezentate erau false - lucru dovedit de două echipe de specialişti independente - nu au fost admise ca probe, iar “băiatul deştept” a devenit “apropitar” cu acte în regulă, via nişte moştenitori din alt oraş, aflaţi la o vîrstă la care nu-i mai poţi deplasa nici cu căruciorul.
Cum, însă, principiul “ce-i ciordit, ciordit rămîne” este unul instaurat de la cel mai înalt nivel, mă cam îndoiesc că falşii proprietari vor fi deposedaţi de bunurile acumulate prin “falşuri”.
