Sănătate, domnu’ urmărit!
Trăim într-o ţară nesigură, în care - şi acesta este un subiect asupra căruia voi reveni - poliţia intervine atunci cînd este “invitată”, în rest, oamenii legii nu prea se deranjează nici măcar atunci cînd ştiu sigur unde, cînd şi cine comite infracţiuni de tot felul.
De această dată însă, merită să ne referim la o întîmplare care va deveni, în mod sigur, antologică. Şi care este simptomatică pentru modul în care, cu uniforme sau nu, cei care ar trebui să apere legea îşi fac datoria. Un urmărit general, negăsit de poliţişti de vreo 4 (patru) ani a hotărît să se predea, şi nu oricum, ci cu alai de televiziune.
Zis şi făcut, cu “lavaliera” la rever, respectivul a sunat, s-a prezentat poliţistului de serviciu şi i-a explicat ce vrea să facă. Răspunsul omului în uniformă este de-a dreptul stupefiant: “Vă mulţumim că veniţi şi sănătate!” Că ulterior lucrurile s-au desfăşurat ca într-un film cu Stan şi Bran - poliţiştii chiar au pus o întrebare absolut tembelă: “De unde să ştim că dumneata eşti?” - nu mai are mare importanţă.
Poate doar lehamitea, feţele plictisite ale uniformelor “deranjate” de urmăritul general şi de presă. Cam asta este disoluţia autorităţii, într-o Românie în care, în afară de lupta pentru putere, nu contează nimic, iar securitatea cetăţeanului nu prezintă mare importanţă nici măcar pentru cei care ar trebui să îl protejeze şi să îl apere. Urmăritul s-a predat. Cum ar spune uniforma, “Sănătate, domnu urmărit!”
Avînd în vedere alte situaţii, cu urmăriţi care se făceau că se ascund şi cu poliţişti care se făceau că îi caută - vezi cazurile Tartagă, Hogea, Boştoacă etc., etc., de la Braşov numai - această telenovelă de doi bani pare a se înscrie în normalitate.
