Gigi mincinosul
“Principele” Gigi Becali, etalon al clasei politice din România, chiar dacă “colegii” lui cu ifose strîmbă din nas, realitatea asta este, a mai dat una “antologică”.
La una dintre multele emisiuni, unde face rating şi adună amenzi de la CNA - pe care, probabil, tot el le plăteşte - Gigi a recunoscut: “Dom’le, eu mai mint!”. La această surprinzătoare declaraţie, “filosofii”, “dîncii”, făcători de strategii, mari specialişti în manipularea “maselor”, cum îşi închipuie ei, dar şi adversarii au jubilat. Din punctul lor de vedere, Gigi este “mort”.
Vor ieşi, cînd va fi cazul, şi îl vor arăta cu degetul pe “mincinos”, iar “masele” de care aminteam nu-l vor mai vota, preferinţele lor îndreptîndu-se spre politicienii “cinstiţi”. Socoteală strîmbă, pentru că, în România, minciuna nu se prea pune, neamul nostru, mereu alunecos şi versatil, acceptînd chiar această “armă”, eficientă, din nefericire, nu numai în politică, ci şi în afaceri, ca să mă opresc asupra unui singur domeniu.
Şmecherii, impostorii, gargaragii etc. sînt foarte apreciaţi, unii dintre ei fiind trataţi chiar ca modele. La această realitate se adaugă şi o posibilitate pe care “filosofii” sondajelor şi consilierii politicienilor nu au luat-o în calcul.
Păi, domnilor, băăăăăi, vorba lui Gigi, cînd “mincinosul” va fi atacat, anatemizat, diabolizat etc. etc., replica acestuia este una previzibilă: “Băăăăi, eu am minţit dar am recunoscut şi Dumnezeu, al cărui cavaler sînt, m-a iertat. Voooooooi, minţiţi şi nu recunoaşteţi, iar Dumnezeu vă va pedepsi!”.
Cu asta se va pune punct şi, la urma urmei, reacţia susţinătorilor latifundiarului, devenit, prin proprie voinţă, principe, va fi una normală. Normală, într-o ţară în care se minte la greu, se minte gros, cu nesimţire, iar vechiul principiu comunist, însuşit la cursul scurt, “Să nu recunoşti niciodată, nimic!”, funcţionează “uns”.
