Bordeiaş, Bordei… bogat!
În urmă cu cîteva luni, înainte de divorţul “portocaliu”, discutînd cu un prieten despre duşmănia unor lideri administrativi şi politici pe natură, în speţă despre modul în care era “agresat” lacul din Poiana Braşov, am adus vorba despre îndatoririle celor care se ocupă de mediu. “Amicul” a pufnit în rîs şi a grăit cam aşa: “Şi tu crezi că Mioriţa e a fotbalistului ăluia? Poate n-ai auzit de Silvian, fost «coleg» de Belgia şi de altele cu Băsescu, fost vremelnic prefect al Capitalei, mahăr la Mediu…
Dacă ai auzit, îţi este clar că aici nu se va băga nimeni, «acordurile» fiind beton!”. Că domnul respectiv, fost, fost, actual şi viitor “oarece” o fi chiar proprietar sau doar în spatele unor proprietari, cum se poartă, nu are prea mare importanţă. Important este ce poate dumnealui. Şi, după cum am văzut în presa de ieri, poate mult, îndeosebi în zonele elaborării şi acordării avizelor de mediu. Nu oriunde, ci chiar în cea mai discutată agresiune asupra zonelor verzi ale Capitalei, cea a Parcului Bordei, cu care, un oarecare Costanda - desigur, un Cocoş, Căşunean etc. etc. - a fost “cadorisit” de generosul fost primar general al Capitalei, Traian Băsescu.
Printr-un schimb asupra căruia plutesc mari semne de întrebare. După care a beneficiat şi de “umărul” pus de Adriean Videanu, zis “Bordură”, actualul primar al Bucureştilor. Absolut întîmplător, o firmă pedistă, în care acţionari majoritari sînt membri de frunte ai partidului, amintitul Silvian Ionescu, secretar executiv şi Sulfina Barbu, fost ministru al Mediului şi preşedinte al organizaţiei de femei a realizat raportul de mediu menit să îi permită lui Costanda să construiască la greu, distrugînd unul dintre puţinii “plămîni verzi” ai Capitalei. Desigur, odată “întîmplarea” dezvăluită, domnul Costanda a declarat senin, în linia cunoscută, imprimată de “autoîmproprietăritul” din Mihăileanu, că habar nu a avut că acţionarii firmei angajate sînt fruntaşi ai Partidului Democrat.
Fruntaşi care, prin metode brevetate şi practicate în toată ţara, au transformat refrenul “Bordeiaş, bordei sărac” în “Bordeiaş, Bordei bogat”, aşa cum impune linia politică aplicată în forţă asupra zonei economice, care trebuie cucerită şi mulsă pînă la ultima picătură.
