Scala României
Sîmbătă a fost Marea Gală a Festivalului Internaţional de Operă, Operetă şi Balet, ediţia a V-a. Un eveniment cultural de înaltă ţinută, care a adunat, în mica sală a Operei din Braşov, un public record. Un public care a avut privilegiul să asiste la un spectacol demn de orice mare scenă a lumii.
Cînd afirm acest lucru, nu mă refer doar la magnificul moment, oferit de celebrul bariton Eduard Aram Tumagianian, compatriotul nostru, trăitor în Germania, care, împreună cu orchestra şi corul Operei braşovene a înfiorat şi apoi a ridicat în picioare sala, cu apoteoticul final al actului 1, “Te Deum”, al superbei “Tosca”, de Puccini.
Au fost prezenţi, pe o scenă pe care s-a scris încă o dată istorie, oaspeţi de peste hotare, Angelo Ferrari (Austria), Patrizio Ha (Coreea de Sud), legendarul Pompeiu Hărăşteanu, Mariana Colpos, Marius Manea, de la Opera Naţională, ultimul afirmat la Braşov, Dorin Mara, un alt braşovean ce evoluează pe marile scene, soliştii operei noastre, Valentina Mărgăraş, Gabriela Hazarian, Carmen Topciu, Valentin Marele.
Aceştia au intrat parcă într-o competiţie, fiecare încercînd să-şi dea întreaga măsură a harului şi profesionalismului, ceea ce au reuşit strălucit! Orchestra a cîntat sub bagheta unui dirijor celebru, Christian Segaricci (Franţa), care a dirijat, pe toate marile scene ale lumii, spectacole în care au evoluat cîntăreţi care au făcut istorie, dacă ar fi să îi amintim doar pe Domingo şi pe Pavarotti, tenorul din ceruri, cum îl numea Cristian Mihăilescu. Corul Operei, pregătit tot de un francez, a fost la înălţimea evenimentului, dovedind o creştere valorică impresionantă. Cuvintele sînt sărace.
Marea Gală va rămîne în memoria celor care au avut privilegiul, sîmbătă, 17 noiembrie, să se afle în sala Operei din Braşov. O sală care, cum glumea directorul Operei, maestrul Cristian Mihăilescu, ar trebui să fie una… gonflabilă. Vorbind serios însă, această locaţie, atît cît ne-a fost ea dăruită cu mulţi ani în urmă, cîştigă, cu fiecare asemenea eveniment, celebritate. Ea va rămîne, în mod sigur, peste ani, un reper cultural, un brand al Operei româneşti.
În fond, nu avem decît să subscriem la generoasa dorinţă exprimată de cel care “a sfinţit locul”, acelaşi Cristian Mihăilescu: “Dacă Scala se află la Milano, de ce Scala României nu s-ar afla la Braşov?”.
Deocamdată însă, pînă cînd comunitatea va pune umărul la o întreprindere fascinantă, anunţ, în finalul acestui modest omagiu adus Operei din Braşov, că orchestra acesteia, împreună cu Felicia Filip, vor concerta, la 1 Decembrie, pe una dintre cele mai prestigioase scene ale lumii, aceea, renăscută la propriu, din cenuşă, de la “Teatro La Fenice”, Veneţia, Italia. Unde, sigur, vor fi ambasadorii unei alte Românii decît cea pe care şi-o imaginează în aceste zile, italienii…
