Chestiunea Zilei cu Eduard Huidan

Asistăm, în aceste zile, la o demonstraţie de indignare a susţinătorilor celui care este gata, oricînd, oriunde, să îi facă “licuriciului mare” ce doreşte acesta, mă rog, tot tacîmul, împotriva preşedintelui Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, care a îndrăznit să comită un atac la adresa ambasadorului american.

Nefericitul liberal este pus la zid, cei care îl pupin…, pe cînd funcţiona alianţa portocalie, îi dezgroapă strămoşii, îl vopsesc în culorile cele mai dezonorante. Nu insist asupra comentariilor, nici măcar legat de cele care încearcă să explice ieşirea lui Olteanu, este drept, foarte puţine, însă trebuie să aduc în atenţie o altă întîmplare cu domnul ambasador Nicholas F. Taubman care, evident, corect, conform practicii de la Washington, şi-a plătit sinecura de la Bucureşti, unde îşi permite să se amestece oriunde îi trece prin cap.

Iată, recent, domnul Taubman a devenit din ambasador avocat al controversatei firme Bechtel, care se tot moşmondeşte la autostrada Braşov - Borş, folosindu-se de felurite scuze pentru a justifica întîrzierea lucrărilor. Pe această autostradă, încă din luna august, trebuia, pe o anumită porţiune, să înceapă asfaltarea. Nu s-a întîmplat aşa, ministrul Ludovic Orban a îndrăznit să atenţioneze firma “licuriciului”, drept care, excelenţa sa, domnul Taubman, a sărit în ajutorul Bechtelului, explicînd că nu se poate asfalta din cauza… frigului.

Care frig, cum a observat tot românul, a început în noiembrie şi nu în… august. Revenind la “cestiune”, mi se pare util să transcriu o prevedere a Convenţiei de la Viena, care priveşte relaţiile diplomatice: “Fără a le prejudicia privilegiile şi imunităţile, toate persoanele care beneficiază de aceste privilegii şi imunităţii au datoria să respecte legile şi regulamentele statului în care sînt acreditate. Ele au, totodată, datoria de a nu se amesteca în afacerile interne ale acestui stat”.

Simplu, foarte clar, într-o convenţie care este în vigoare. De care însă, domnul Taubman consideră că, la Bucureşti, într-o Românie cu mereu capul plecat ca sabia să nu-l taie, nu trebuie să ţină seama. Bechtel este o firmă de mare anvergură, care poate - şi a dovedit acest lucru, în ţări ca România sau mai necăjite - să dezechilibreze o economie naţională.

Domnul Taubman ar fi riscat foarte mult făcînd pe avocatul dacă Bechtel ar fi fost în competiţie cu o altă mare firmă americană. Cum s-a întîmplat de exemplu, cu un alt ambasador american, care, la vestitul meci de fotbal al clauzei, desfăşurat la Braşov, la începutul anilor 90, s-a băgat între Coca-Cola şi Pepsi-Cola apărînd la centrul terenului, pentru a da lovitura de începere, cu şapca uneia dintre cele două firme concurente. A fost ultima lui… lovitură. La Taubman nu este cazul. Mai ales că autorităţile române se fac preş, ori de cîte ori “situaţia” le oferă prilejul.