Chestiunea Zilei cu Eduard Huidan

Aţi văzut reclamele, ce inundă posturile de televiziune, chemînd românii să cotizeze la fondurile de pensii private? Că sînt stupide, în majoritate, este normal, ne-am obişnuit cu publicitate “second-hand”. Ceea ce sare în ochi este, însă, mesajul transmis de multe dintre aceste spoturi. Astfel, pentru a-i convinge pe tineri - căci, în principal, lor li se adresează sistemul - să cotizeze sînt arătaţi oameni în vîrstă, în ipostaze dintre cele mai dureroase. Chiar dacă, cu zîmbetul pe buze, datorită scenariilor idioate, cei care, din pensia suplimentară îşi procură cîrje sînt fericiţi că le stă bine cu cadrul pentru deplasare, în cazuri de neputinţă, nu pot decît să te deprime.

În lumea normală, ieşirea la pensie reprezintă momentul în care cei care au muncit, din greu, o viaţă întreagă, se bucură de timpul liber. Devin membri ai unor cluburi, învaţă limbi străine, urmează cursuri de pictură, de muzică, îşi îmbogăţesc cultura generală şi, mai ales, călătoresc unde şi-au dorit întotdeauna, indiferent cît de… exotice sînt destinaţiile.

În reclamele pentru fondurile de pensii private, pentru asigurări, din Germania, Austria, Franţa, Italia, Marea Britanie, dar şi în cele din Ungaria, Polonia sau Cehia, vezi bătrîni fericiţi, cu feţe luminate, nestresaţi, în ipostaze care nu numai că nu le lezează demnitatea, dar chiar oferă un tablou optimist pentru o vîrstă care poate fi trăită frumos.

La noi, ieşirea la pensie înseamnă pregătirea pentru moarte. Bani de înmormîntare, de parastase, strînşi cu greu, buget de supravieţuire, spaima de orice boală pentru care trebuie să cumperi medicamente, fie ele şi compensate, aceasta este realitatea pentru generaţiile de sacrificiu. Oare, îi pregătim şi pe tineri pentru aceeaşi lume cenuşie, tristă?

Dacă ar fi să ne luăm după spoturile publicitare, se pare că da. Şi atunci, nu are rost să ne mai întrebăm de ce atît de mulţi dintre oamenii în putere, competenţi, harnici, cu ani buni de muncă în faţă, aleg exilul. Cei care rămîn, probabil, sînt sortiţi, atunci cînd vor atinge vîrsta, să numere banii de înmormîntare şi de parastase. Nimic din ceea ce se întîmplă nu poate să ne convingă că în ţara asta, de la porţile Europei, totuşi, se pregăteşte altceva.