Chestiunea Zilei cu Eduard Huidan

Dacă în legătură cu alegerile şi cu referendumul sînt interesaţi doar candidaţii (unii dintre ei), partidele (cît de cît), precum şi o parte a comentatorilor, naţiunea rămîne cu ochii pe Elodia, care continuă - fie moartă, fie în viaţă - să facă rating. Miercuri, pe seară, s-a lansat aşa, un zvon, cum că Cioacă ar fi fost arestat.

Se sugera că spargerea e-mail-urilor nevestei cu tot mai mulţi amanţi, cel puţin după cum rezultă din bogata-i corespondenţă, ar fi cauza pentru care ar fi fost “săltat”. Unii au muşcat, televiziuni, ziare, însă orice minte lucidă şi-ar fi dat seama că, pe motiv de intrat în e-mail-uri, greu de crezut că presupusul făptaş ar prezenta un asemenea pericol social încît să fie anchetat în stare de arest.

Sigur, ca să dreagă busuiocul, unii dintre filozofii elodişti au zis că mişcarea este posibilă, pentru a-l înmuia pe Cioacă, acesta urmînd să-şi piardă minţile şi să declare că şi-a omorît nevasta necredincioasă, fie că a făcut-o, fie că nu. Este clar însă, că se încearcă să se creeze o anumită stare în opinia publică, astfel încît să se grăbească finalizarea variantei Cioacă.

Despre alte piste, nu vorbeşte mai nimeni. De altfel, iată, tot miercuri, sub jurămînt, o martoră - care i-a indicat şi pe alţii - a declarat că “asasinul” de la farmacie, Diaconescu, s-ar fi aflat, la ora comiterii crimei de la “Thea”, din Braşov, tocmai la un bar din Bucureşti! Iată că, din 2004, după ce o lungă perioadă a fost ţinut la “răcoare”, Diaconescu s-ar putea îndrepta către o spectaculoasă, dar aşteptată, achitare. Şi în acest caz s-a lucrat cam la fel, în mare viteză, cu probe “subţiri”, ignorînd alte piste sau tratîndu-le superficial.

Dacă presupusul asasin va fi declarat nevinovat, cine va plăti? Ca de obicei, nimeni. Doar statul român, adică noi, eventuale despăgubiri. Povestea Elodiei este încă în faşă, are doar vreo două luni. Aşa că, vorba povestitorului, dragii moşului, înainte mult mai este… Deocamdată, s-a trecut doar de fazele cu scotocitul prin păduri şi lacuri, prin e-mail-uri, cu examinarea a diverse “efecte” personale, de la izmenele lui Cioacă pînă la cele ale Elodiei, pe care, însă, ca şi pe cuţit sau pe mai ştiu eu ce, nu era sîngele dispărutei. Bîjbîiala continuă, în acelaşi stil.

S-a găsit, “în natură”, un număr impresionant de flacoane de parfumuri, care, cică, ar fi aparţinut “celebrei” avocate din Braşov. Nu se precizează, deocamdată, mărcile, şi nici dacă în flacoanele respective s-ar mai afla ceva frumos mirositor.