“Nemurire” a la nea Nicu
Existã un grup de “intelectuali”, care s-au autodeclarat “elita ţãrii”, drept care, îl şi susţin, pentru legitimitate, pe Traian Bãsescu, aceasta fiind, de fapt, în prezent, principala operã la care trudesc din greu.
Desigur, valorile le valideazã timpul, însã, tismãnenii, patapievicii, pleşii, liicenii etc., etc. şi-au confecţionat soclurile şi s-au aşezat, zîmbind fotogenic, pe ele, cu convingerea cã vor rãmîne acolo pe veci.
Mã rog, întotdeauna au existat mãscãrici, care au distrat atît masele, cît şi adevãratele valori, detaşate de scãlãmbãielile lumeşti, însã, cei amintiţi jongleazã cu banii publici, împingînd pe piaţã opere îndoielnice.
Cum nu le ajunge celebritatea localã, au început sã se tipãreascã şi la Paris, unde, cum cobori din avion, cum intri într-un bistro, frecventat de intelectuali, într-o librãrile sau într-o bibliotecã, aflînd cã eşti din România, lumea te întreabã ce mai face Pleşu, ce mai face Patapievici, ce mai face…, în loc sã se preocupe de rromii care îşi vãd astfel eclipsatã notorietatea.
Lãsînd gluma la o parte, aflu cã Andrei Pleşu şi-a tipãrit, la Paris, cum spuneam, una dintre broşurile care alcãtuiesc soclul operei sale, o lucrare de doctorat, de fapt, susţinutã în 1977, editatã de comunişti, la Editura Univers, în 1980.
Tocmai bunã pentru a înnebuni Parisul, lucrarea a fost purtatã, de intermediarii institutului condus de Patapievici, pe la diverse edituri, unde, firesc, a fost refuzatã. Atunci, “genialii” au gãsit soluţia. De fapt, au aplicat reţeta “toarãşului” Nicu şi a colegei lor, “academiciana” şi au plãtit o editurã parizianã pentru a edita o carte, de care, desigur, nimeni nu s-a arãtat interesat. Şi uite aşa, cu 28.500 de euro, spun sursele, fãcãtura a apãrut în cîteva sute de exemplare, cu sigla editurii Somogy.
Vorba vine, a apãrut, cãci nu a vãzut-o nimeni, fiindcã şi librãriile pariziene au tratat-o cu sictir - mã rog, dacã se plãtea “staţionarea”, în vreun raft de dupã colţ, ar fi mers - ceea ce, probabil, a dus la împachetarea tirajului, scump, dar de buzunar, şi depozitarea pachetelor cine ştie pe unde.
Ce conteazã însã, cãci la CV-ul “nemuritorului” se adaugã o performanţã internaţionalã, parizianã chiar. Cît despre bani, s-au dus pe apa sîmbetei, însã nu conteazã, “stupid people” plãteşte, avionul prezidenţial aşteaptã la scarã, evident, în timp ce “intelectualii”, pe care îi ştim cu toţii, condamnã, cu mînie proletarã, comunismul la ţîţa cãruia au supt din greu.
Acum, e bunã şi cea a capitalismului, sãlbatic, de cumetrie sau cine ştie cum o sã intre în istoria balcaniadei mioritice.
