Ca ţara!
Mai mulţi cititori m-au apelat întrebîndu-mă ce părere am despre cei 10 pentru România şi de ce nu am acordat mai multă atenţie acestui subiect.
Simplu, pentru că, din punctul meu de vedere, povestea aceasta, din prag de sărbători, nu este una care să pună într-o corectă configuraţie valori validate, valori capabile să ofere ţării o cu totul altă direcţie, o cu totul altă filosofie, moralitate, menite să ne sincronizeze, cît de cît, măcar cu Europa care ne-a primit aşa cum se ştie.
Nominalizaţii şi premiaţii nu arată altfel decît ţara, decît societatea românească, de care, de altfel, mă ocup constant în această rubrică. Fie ei politicieni, oameni de cultură, sportivi etc., etc., cei aleşi să intre în competiţie ilustrează, într-un fel, ceea ce le place şi ce vor românii să li se dea la această oră.
Personajele, mai mult sau mai puţin controversate, aduse în faţă ca să dea bine, ca să se creeze ideea de obiectivitate, sînt promovate de o lume atentă la rating-ul pe care îl fac elodiile, monicile, irineii, arşineii, patapievicii, andreele, adrienii, minunaţi sau nu, mihaelele, oanele, zăvorance sau romane, lazaruşii, bocii, mă rog, lista poate continua, din nefericire, pe multe pagini.
Din aceste categorii se aleg, an de an, marii români. Aşa că, am considerat că nu are rost să comentez prea mult o întîmplare pusă în scenă de unul dintre maeştrii manipulării, o farsă de care naţiunea, “dăşteaptă”, are, poate, nevoie, la fiecare sfîrşit de an.
