Chestiunea Zilei cu Eduard Huidan

Băsescu l-a înjurat - la telefon, în direct, se spune - pe Meleşcanu, cel care i-a dat retur documentele privind lotul celor opt, foşti şi actuali miniştri, la modul cel mai grosolan, nu se ştie prea bine, deşi convorbirea a fost în mod sigur înregistrată, dacă de mamă, de tată, sărbători sau alte alea, folosite de gura bogată a românului.

Cu acest prilej, naţiunea emoţionată a aflat că marinerul folosea acelaşi limbaj suburban şi în timpul în care conducea, spre îndoielnica victorie din alegerile lui 2004, corabia DA, între timp ruptă de luptele propriului echipaj, abil întărîtat de căpitan.

Spunea un actual ministru, pentru care Băsescu a dat liber la penal, că expresiile folosite erau unele “de sub punte”. Dumnealui ar fi părăsit cică, revoltat, staff-ul de campanie, însă, ceilalţi membri ai echipajului au rămas lăsîndu-se bălăcăriţi, indiferent de apartenenţa la unul sau la celălalt dintre partidele care produseseră încă o alianţă politică tipic românească, adică una contra naturii.

Acum, desigur, în politică nu prea este loc de fete mari. Nici măcar dama blondă - “Ştiiiţi, euuu, cînd eram laaa Cotroceeeni…” - nu pare prea dusă la biserică, dimpotrivă, după cum îi funcţionează trompeta, poate oricînd, la comanda posesorului de dosare şi bileţele, să folosească limbajul “academic”, că tot s-a ales universitară, de sub punte.

Totuşi, o minimă decenţă ar fi necesară. Nu de alta, dar vom ajunge în curînd să vedem talk - shaw-uri cu bulină roşie. Un lucru este sigur, Meleşcanu nu-l va înjura înapoi pe Băsescu.

Poate, cine ştie, se va găsi cineva la PNL, deşi o asemenea gură (mai) bogată decît a duşmanului “păsăricilor” şi “găozarilor” este greu de imaginat. Să vedeţi însă, stimaţi cititori, ce va fi în campanie!

Campanie care, la partidul primului oier al ţării, a început prin livrarea de pungi cu ceapă şi cartofi, de pe care zîmbeşte un candidat spilcuit, pus în “slujba Crucii şi a cetăţenilor” unui sector oarecare, din Bucureşti. De sub punte s-ar putea auzi un “Tu-ţi crucea…”, absolut normal în atmosfera politică pe care nici cel mai grozav “ambi-pur” nu o mai curăţă de mirosurile pestilenţiale.