Chestiunea Zilei cu Eduard Huidan

Fără să fie preocupat de starea partidului său, “unul de dimensiuni incerte”, cum apărea pe un blog foarte citit, Mircea Geoană are războiul său personal cu Adrian Năstase.

Astfel, după ce Năstase, exasperat, probabil, de indecizia celui care l-a înlocuit la conducerea social-democraţilor, a anunţat că este gata să se bată cu Băsescu pentru preşedinţia României, Geoană s-a arătat foarte iritat, dînd o declaraţie prin care mai mult îşi etalează frustrările decît bărbăţia: “Nu este o chestiune pe care o decizi că te duci seara şi te uiţi în oglindă şi spui «Am moacă de prezidenţiabil»”.

Respingînd orice modificare în conducerea partidului, printr-un eventual congres, pînă în… 2010, an care s-ar putea să găsească PSD tot în opoziţie, Geoană nu-şi asumă, dacă tot luptă cu adversarul său intern, nici o răspundere, exprimîndu-şi speranţa la o viitoare nominalizare la funcţia de prim-ministru - şi-o fi bătut Băsescu joc de el? - şi doar o oarecare “atenţie” pentru cursa la alegerile prezidenţiale.

Este o strategie caracteristică, de altfel, în rîndurile liderilor PSD, pe mai toate nivelele, care nu-şi asumă nici un fel de răspunderi, imaginîndu-şi, în schimb, tot felul de scenarii care să le aducă, eventual, fotolii de ministeriabili şi alte avantaje, la scară naţională sau locală.

Aşa cum s-a întîmplat, într-unul din celebrele conclavuri de la Bran, unde doi “onorabili”, care se vedeau miniştri în guvernul Tăriceanu, aflînd că nu se mai poate, au izbucnit, pur şi simplu, făcîndu-şi “bărbăţia” de ruşine, în hohote de plîns.

Ceea ce justifică o altă opinie, potrivit căreia, în conformitate cu comportamentul liderului său, PSD nu poate să aştepte guvernarea decît ca pe o “pomană a porcului”. Concluzionînd, este clar că Geoană se teme de Băsescu - sau, în cel mai bun caz, care tot prost este, a fost îmbrobodit de acesta - alegîndu-şi ţintele din propriul partid, în loc să iasă la bătaie, pentru a mobiliza, cît se mai poate, energiile celor care mai sînt dispuşi să creadă şi să lupte pentru o social-democraţie reală, nu de genul aceleia “cu melon” şi “de cumetrie”, cum arată cea prezentă.

Cît despre disputa cu Năstase, este explicabilă, avînd în vedere că, dacă Geoană a fost bătut de Băsescu într-un mod categoric, ruşinos chiar, nici acum nu se ştie dacă alegerile prezidenţiale din 2004 au fost cîştigate de actualul chiriaş de la Cotroceni sau, cum încă se mai şopteşte pe la colţuri, de ambasadorul “Marelui Licurici”.