Foaie pentru minte, inimă şi literatură, 9-10 februarie 2008
Paranoia naţională
Scenarita este o boală cronică a societăţii româneşti de după “lambada” din ‘89. Cele mai văzduhiste proiecţii, ale unor minţi, uneori diabolice, alteori bolnave, au prins de fiecare dată, dînd de lucru bieţilor români, în special celor înscrişi la categoria “simpli cetăţeni”, cărora, pentru liniştea conducătorilor şi manipulatorilor, nu trebuie să li se lase timp să se gîndească la “prostii”. În această rubrică am făcut, de-a lungul timpului, un inventar cuprinzător al acestor scenarii, uneori căzînd chiar - mie, spre deosebire de alţi “colegi”, nu îmi este ruşine să recunosc - în “plasa” ţesută de “echipele de zgomote”.
În ultima vreme însă, scenarita a evoluat galopant spre un fel de paranoia naţională. Cele mai bizare “gulgute” aruncate pe piaţă prind la mulţime, uneori şi la elite, chiar şi la unii dintre cei care se cred - tot paranoia este - “avizaţi”, transformînd societatea românească într-o casă de nebuni.
Dacă privesc la tot ceea ce se întîmplă în zona politicului, ca şi pe alte paliere ale vieţii economice, culturale, “sociale” ş.a.m.d., în anii de după alegerile din 2004, am impresia că trăim într-un spectacol continuu.
Un spectacol grotesc şi periculos, evident. Oricine poate să arunce pe piaţă orice zvon, să împroaşte cu rahat pe oricine, să creeze conflicte, panică etc. etc., fără niciun fel de răspundere.
Acum, ca să mă opresc la un singur exemplu, pentru că, altfel, ar trebui să scriu volume întregi - ceea ce, dacă Dumnezeu îmi va ajuta, voi face odată - aflăm din gura bogată a preşedintelui-jucător că ţara ar fi fost şi, atenţie, este condusă de Ion Iliescu.
Adică, de bătrînelul acela pe care pesediştii l-au cam izolat şi chiar, nu numai pe la colţuri, ci şi în declaraţii publice, îl cam iau peste picior. Aparent, este vorba despre o nouă “diversiune”, marca Băsescu.
Avînd în vedere faptul că şi distrugătorul de flotă a ieşit tot din pălăria “Bunicuţei”, ca mulţi alţi ciudaţi conducători ai României post ‘89, gîndul te poate duce la un fel de prim-paranoic al ţării, care, evident, stimulează paranoia naţională.
Fiind într-un an electoral, trebuie să avem grijă, pentru că există pericolul de a ne molipsi cu toţii, “definitiv şi iremediabil”, cum spunea un “glumeţ”, erijat şi el la timpul lui, în lansator de “bombiţe” cu iz de paranoia. De care, evident, se speriau alţii…
