Avem un mare talent, noi, românii, de a ne da picioare în fund şi a ne împroşca din plin cu zoaie – a făcut-o şi preşedintele, exersîndu-şi apucăturile cunoscute asupra politicienilor – spre deliciul tuturor celor care tratează această ţară ca pe un bantustan.
Zilele acestea, cînd nu duceam lipsă de lupte în noroi, în rahat chiar, cineva s-a gîndit să mai dea ceva de rumegat poporului iubitor de circ şi, inspirat de… bulgari, a aruncat pe piaţă povestea cu exportul de hipofize, desfăşurat prin anii ‘70.
Atît a trebuit ca “specialiştii”, comentatorii de serviciu, exponenţii societăţii civile, “intelectuale” şi mereu “indignate”, să se dezlănţuie şi să “înfiereze” nişte fapte despre care, oricum, nu se ştie mare lucru, mai ales că, după cum spun unii medici, nici nu existau condiţii pentru asemenea operaţiuni de anvergură.
Nu contează ce a fost şi dacă a fost, prilejul de condamnare a sistemului care se folosea de hipofizele copilaşilor morţi, care a trimis surorii noastre, Franţa – care Franţa, iată, ni l-a returnat pe partenerul de tenis al lui Bush senior, Mureşan, probabil în semn de mulţumire pentru carnea vie pe care o vom expedia în Ciad – hormoni care au omorît 111 copii şi tineri, a picat la fix!.
Este un bun prilej pentru maeştrii manipulărilor de a canaliza atenţia naţiunii pe subiecte “spectaculoase”, menite să îi facă pe oameni să uite ce li se întîmplă zi de zi, ceas de ceas. Deci, supărare mare cu hipofizele.
Întîmplător, pe fondul acestei dezbateri politico-medicale, aflăm că în Irlanda de Nord, un copil român, “exportat” în condiţii dubioase, de la un orfelinat de prin Slobozia – parcă ştim nişte mari campioni ai dreptului şi democraţiei care s-au învîrtit prin zonă, îmbogăţindu-se din adopţii “ciudate” – a fost, se pare, ucis în mod sălbatic, la vîrsta de 14 luni, de un animal căruia i-a fost livrat cu “generozitatea” specific românească.
Dacă animalul, tată adoptiv, nu i-ar fi provocat o fractură de craniu fratelui geamăn, împreună cu care fusese “exportat” nefericitul care a decedat, de această întîmplare nu s-ar fi aflat niciodată.
Este drept că, deşi s-a constatat, la exhumare, că micuţul a decedat din pricina unor lovituri puternice, care i-au afectat creierul, inima şi plămînii, agresivul “beneficiar” de copii români nu a făcut decît un an închisoare, şi acesta pentru fractura de craniu provocată fratelui geamăn!
Poate că acest gen de subiecte ar fi un motiv serios de dezbatere dar mai ales de acţiune hotărîtă a instituţiilor statului împotriva persoanelor importante care au patronat filierele adopţiilor ilegale sau cu aparent iz de legalitate.
Pentru că, totuşi, între hipofizele care isterizează acum activiştii frenetici, majoritatea foşti beneficiari ai privilegiilor perioadei comuniste, şi exportul de carne vie – fie că este vorba de copii, femei sau soldaţi – este o mare, o foarte mare diferenţă.
Etichete Hipofize, manipulare, politică, Sever Mureşan
