Chestiunea Zilei cu Eduard Huidan

Preşedintele amator de lucruri strălucitoare, Nicolas Sarkozy, a mai comis una, sîmbătă, la Salonul Agriculturii de la Paris, unde i-a replicat unui vizitator - mai mult sau mai puţin ţărănoi - care a refuzat să dea mîna cu el pentru că l-ar mînji, cu un “Dispari, idiotule!”.

Noi fiind din ţara lui “Măi animalule!” este normal să tratăm cu atenţie “prestaţia” conducătorului surorii noastre mai mari, Franţa. Nu o fac decît din perspectiva “colegilor” lui Sarkozy, fie ei miniştri sau politicieni. Cu surprindere constat o mare înţelegere faţă de o ieşire care, la noi ar fi inflamat politichia, societatea civilă, presa etc., etc.

Doamna ministru al învăţămîntului superior, Valérie Pécresse, a catalogat povestea ca pe un simplu gest de enervare, apreciind că “oamenii politici sînt oameni ca şi ceilalţi, ei au o sensibilitate…”.

Colegul de la agricultură, Michel Barnier a apreciat prestaţia lui Sarkozy, care a răspuns calm, fără să se enerveze deloc. “Preşedintele grupului UMP din Adunarea Naţională, Jean-François Copé scoate şi el în evidenţă calmul preşedintelui, opinînd că întîmplarea a luat o “amploare anormală”.

Xavier Bertrand, ministrul muncii, se plînge că “sistemul” - cu adresă mass-media - nu a reţinut decît “acele” cinci secunde din vizita la Salonul Agriculturii.

“Monica” lui Sarkozy, Rachida Dati, ministrul Justiţiei, a făcut o întreagă teorie asupra protejării preşedintelui în faţa “delincvenţilor periculoşi”.

În sfîrşit, majoritatea oficialilor de dreapta s-au plîns de “toate aceste camere ascunse, aceste microfoane, acest internet”.

Desigur, primul secretar al Partidului Socialist, François Hollande l-a atacat pe Sarkozy, dar nu cine ştie ce. De aici, fiecare trage ce concluzii vrea.

De altfel, Sarkozy a mai avut întîmplări similare, inclusiv un incident cu un pescar breton, care putea să se încheie cu “capete în gură”.

Venind la noi, desigur, susţinătorii fără rezerve ai celui care îi consideră pe ziarişti “găozari”, pe ziariste “păsărici” sau “ţigănci împuţite” au primit apă la moară.

Totuşi, este bine de precizat că dacă în ianuarie Sarkozy aduna 47% francezi mulţumiţi de prestaţia sa, în februarie numărul acestora a scăzut la 38% şi, atenţie, episodul “Măi idiotule” încă nu se consumase.