Intervenţia statului
Se tot discută, mai ales în perioada post-aderare, despre “barierele” puse de Uniunea Europeană, prin organismele specifice, oricărei intervenţii a statului în zona economicului. Recent, la propunerea scăderii TVA la produsele de bază, cei care agită ideea menţionată au sărit în sus.
La fel cînd cineva a îndrăznit să vorbească de plafonarea şi controlul preţurilor în zona consumului strict necesar. Reacţii similare legate de intervenţia asupra preţurilor gazelor, energiei termice, electrice etc. etc.
De cîteva ori, punctual, am scris despre experienţa altor ţări, în general cele care au pornit cam tot ca noi, cum ar fi, de exemplu, Portugalia, ceea ce a atras comentariile “filozofilor” de ocazie.
Mai grav este că acest “pricaz” serveşte unor interese, atît politice, bineînţeles cu efecte “consistente” în zona afacerilor. Fără a lungi vorba, vin, de această dată, cu exemplul surorii noastre mai mari, Franţa, şi pentru că tot scriam ieri despre mereu surprinzătorul ei preşedinte, iată că, în aceeaşi zi, acesta produce cîteva declaraţii care merită băgate în seamă.
Ele pornesc de la un fenomen îngrijorător, creşterea preţurilor, în perioada noiembrie-ianuarie, inclusiv la produse alimentare de bază, cum ar fi untul, iaurtul, pastele, cerealele, biscuiţii, orezul etc. etc. cu 5-48%, dar şi la gaze, cu efecte fireşti şi în alte zone care ard la buzunar.
Faţă de această situaţie, care îngrijorează nu numai cetăţenii, dar şi producătorii - crescătorii de porci, constatînd creşterea preţului jambonului cu 44% au cerut… intervenţia statului! - Sarkozy a anunţat că va propune scăderea TVA la o serie de produse de bază şi, atenţie, îngheţarea preţului gazului metan!
Aceasta, fără să se sinchisească de ce ar putea spune Uniunea Europeană. Uniune cu care, de altfel, Franţa are o serie întreagă de probleme punctuale, unele ajungînd chiar la… tribunal. Nici de această dată, dacă francezii vor să facă mişcările propuse de Sarkozy, nu se va întîmpla nimic.
În ceea ce ne priveşte, am putea, prin conducătorii noştri dragi, care afirmă că îi sînt şi prieteni, în cadrul parteneriatului ciudat semnat la Bucureşti, să-i cerem să impună şi în România măcar îngheţarea preţului la gaze.
Cînd scriu acest lucru, mă gîndesc, firesc, la Gaz de France, societate de stat, beneficiară a… privatizării tipic româneşti, care ar trebui - desigur, glumesc - să asculte de preşedintele ţării sale, chiar dacă acest lucru nu-i convine, aşa cum este obligată să o facă la ea acasă. Oricum, încă odată este demontată “poezia” cu care autorităţile din România încearcă să îşi justifice incapacitatea de a găsi soluţii şi lipsa de decizie, aruncînd “pisica moartă” în curtea Uniunii Europene.
