Toate dosarele!
L-am ascultat zilele trecute pe şeful statului împărtăşind naţiunii îngrijorarea sa cu privire la ţinerea la secret a arhivei fostului Serviciu Independent de Protecţie şi Anticorupţie (SIPA), din Ministerul Justiţiei, spun unii o adevărată “bombă cu ceas” pentru judecători şi procurori.
De asemenea, tot dumnealui a manifestat şi de această dată, ca şi cu alte ocazii, hotărîrea de a da pe faţă şi dosarele de securitate ale “justiţiarilor”, ceea ce, de asemenea, ar putea produce mari surprize şi o şi mai mare decredibilizare a unui sistem în care, şi aşa, românii nu îşi mai pun nici o nădejde.
O fi bine, n-o fi bine să se facă “masa curată”, fiecare dintre părţile “interesate” îşi are propria părere. Desigur, intră în logica simplă opinia - împărtăşită de orice om de bun simţ - potrivit căreia tratamentul trebuie să fie egal pentru toată lumea. Şi de aici se ridică o întrebare simplă: De ce nu sînt scoase la vedere, în ciuda repetatelor cereri, este drept, ale unei părţi a societăţii civile, dar şi a justificatei curiozităţi a “simplilor cetăţeni”, dosarul şi mapa lui Traian Băsescu?
A se spune că dosarul nu există, că s-a pierdut, că la mapa domniei-sale nu este voie să se umble, cum s-a umblat la cea a nefericitei Norica Nicolai, seamănă cu un banc de adormit copiii, în care nimeni nu poate să creadă.
Deci, este firesc ca toate dosarele - pe principiile aplicate şi în alte ţări, de exemplu în fosta RDG - să fie la dispoziţia celor interesaţi, mai ales atunci cînd este vorba despre persoane publice. Pentru ca acest lucru să se producă, primele documente de arătat publicului, repet, interesat, sînt cele care îl privesc pe “întîiul stătător” de la Cotroceni.
De altfel, un conducător adevărat, în care poporul său poate să aibă încredere, este cel care suportă el însuşi ceea ce le cere celorlalţi.
Cum însă la români o asemenea atitudine pare imposibilă - aproape la orice nivel de… şefie - povestea cu dosarele, prin care, oricum, a scris cine a vrut şi cine nu a vrut, din care au dispărut, în funcţie de forţa… subiectului, filele incomode, rămîne una fără sfîrşit.
