Boschetari, părăsiţi canalele!
Nu rîdeţi, acesta este un ordin de cod galben, portocaliu, roşu, nu se ştie prea bine ce culoare, căci secretomania este deplină, dat, după cum ne informează presa străină, de organizatorii români ai istoricului summit NATO de la Bucureşti.
Că fiecare dintre manifestările internaţionale de amploare - realizate, de megalomanii conducători, din banii noştri, fără nici un efect pozitiv, nici măcar de imagine, căci mereu ne dăm cu stîngul în dreptul - prilejuieşte operaţiuni cosmetice de amploare, o ştie toată lumea. Se toarnă asfalt în prostie, pentru cîteva zile, după care reapar gropile, se strîng gunoaiele de pe traseele coloanelor oficiale, se adună nebunii de pe străzi şi se bagă, vremelnic, unde ar trebui să le fie locul, se blochează circulaţia pe artere principale, se acoperă hidoşeniile cu tot felul de bannere colorate, se zugrăveşte, se pun borduri, se întăreşte “ordinea”, prin mobilizarea unui număr nefiresc de “paznici”, se evită orice criză, care ar putea declanşa oarece nemulţumiri etc., etc.
Şi de această dată se întîmplă la fel, banii curg grămezi în găurile cunoscute, unii îşi freacă palmele, căci fac afaceri bune fără a avea vreo emoţie privind calitatea prestaţiilor, alţii chiar cred că, măcar pentru cîteva zile, viaţa lor va fi altfel.
Cu toate acestea, naţiunea trebuie să fie îngrijorată. Cauza este cea evocată în debutul acestei însemnări. După cum ne informează mass-media internaţională, forţe serioase, îndeosebi din cadrul poliţiei de proximitate a Bucureştiului, aleargă după boschetari, încercînd să-i convingă să-şi părăsească adăposturile din canale.
De ce? Simplu, pentru că acestea vor fi cimentate, sudate, într-un cuvînt, blocate temeinic, pentru ca, din ele să nu, Doamne fereşte, apară ceva care să pună în pericol integritatea mai înalţilor sau mai mărunţilor oaspeţi, eventual chiar vreun cap afumat, cu părul vîlvoi, de boschetar, care ar putea provoca sperieturi zdravene.
Din nefericire, după cum am aflat din surse interne, boschetarii nu prea vor să-şi abandoneze poziţiile, fie chiar şi pentru cîteva zile, ceea ce s-ar putea să creeze “surprize” cînd gurile de canale vor fi deschise din nou, îndeosebi pentru a lăsa apa din canalizările subdimensionate să inunde oraşul.
Atunci, se vor număra, probabil, boschetarii şi, Doamne fereşte, se va constata că sînt mult mai puţini decît la ultimul “recensămînt”. Scriu Doamne fereşte şi dintr-un sentiment creştinesc, dar şi cu îngrijorare, pentru că, la urma urmei, boschetarii sînt un brand pentru România, brand care trebuie conservat chiar şi luptînd împotriva măsurilor de securitate prilejuite de prezenţa amicilor noştri din NATO pe plaiurile mioritice.
Unirea Shopping Ştift
S-a deschis la Braşov, biet oraş de provincie, cu param-pam-pam, Bă-nicăăăă (!), un Unirea Shopping Center, anunţat, cu turle, surle şi bannere, de luni de zile. Şi pentru că, vino, lume - lume, hop şi noi să vedem cum a progresat, pe drumul european, evident, Braşovul comercial.
Şocul a fost puternic, încă de la primul contact cu mult lăudata locaţie. Maşini parcate în noroaie, prin care “navighează” bieţii băştinaşi, din cartier, cu sacoşele noastre neaoşe, dar şi o parcare “amenajată”, unde, datorită calităţii lucrărilor de provizorie asfaltare, probabil, rişti să cobori oricînd din autoturism direct într-o baltă. Intrări blocate, parcările subterane (?), închise cu o panglică alb-roşie, pe care nu a tăiat-o nimeni, zone unde lucrările sînt neterminate, ceva pămînt săpat, dar fără flori, etc., etc. creează o impresie dezolantă.
Dînd însă ocol “celebrului” Center, ai surpriza să găseşti, pe lîngă diverse materiale de construcţii, de la lemn pînă la metal, abandonate, mormane de gunoaie “cît casa”, unele chiar aproape de intrări laterale, altele, în spate, unde “nu-i vopsit gardul”. Firesc, orice om de bun simţ se întreabă cum au permis instituţiile care, altfel, sînt foarte atente cu cîte o tarabă sau chioşc, deschiderea acestei locaţii, în condiţiile în care ea este năpădită de gunoaie şi cu lucrările, evident, nefinalizate. Iniţial am vrut să intitulăm acest articol Unirea Shopping Garbage (Gunoi), însă, intrînd înăuntru, unde ne aşteptam să ne întîlnim cu “Armani”, “Gucci”, “Boss”, “Versace”, “Chanel”, “D&G”, “Marks & Spencer” etc., sau măcar “Zara”, “Mango” ş.a., din linia a doua, am găsit, în marea majoritate, firme de cartier, este drept, cu nume ce bat spre italieneşte sau englezeşte, pe care nu le numim, pentru a nu le face… reclamă.
Evident, şi magazinul alimentar este unul tot de categoria cartier, cum scriam mai sus. Ar mai fi de adăugat multele spaţii neocupate, este drept, acoperite cu bannere, scările rulante unde circulaţia este pe stînga - dar aşa ceva am mai văzut - şi lista ar putea fi completată de cei pe care i-am văzut dezamăgiţi de ofertă, cît şi de… ambientul, mai ales exterior dar, pe alocuri, şi interior.
Astfel că, am considerat că Unirea Shopping Ştift este un titlu mai aproape de o realitate care probează un evident dispreţ faţă de Braşov, care, totuşi, rămîne un oraş european. Uneori, mai european decît Bucureştiul. Cît despre starea descrisă în debutul materialului, considerăm că, în frunte cu Protecţia Consumatorului, continuînd cu Garda de Mediu, serviciile specializate ale Primăriei, DSP etc., etc., toţi cei care au îndatorirea de a face “curăţenie” pot trece, cu toate forţele, la… muncă.
