Nu rîdeţi, acesta este un ordin de cod galben, portocaliu, roşu, nu se ştie prea bine ce culoare, căci secretomania este deplină, dat, după cum ne informează presa străină, de organizatorii români ai istoricului summit NATO de la Bucureşti.
Că fiecare dintre manifestările internaţionale de amploare – realizate, de megalomanii conducători, din banii noştri, fără nici un efect pozitiv, nici măcar de imagine, căci mereu ne dăm cu stîngul în dreptul – prilejuieşte operaţiuni cosmetice de amploare, o ştie toată lumea. Se toarnă asfalt în prostie, pentru cîteva zile, după care reapar gropile, se strîng gunoaiele de pe traseele coloanelor oficiale, se adună nebunii de pe străzi şi se bagă, vremelnic, unde ar trebui să le fie locul, se blochează circulaţia pe artere principale, se acoperă hidoşeniile cu tot felul de bannere colorate, se zugrăveşte, se pun borduri, se întăreşte “ordinea”, prin mobilizarea unui număr nefiresc de “paznici”, se evită orice criză, care ar putea declanşa oarece nemulţumiri etc., etc.
Şi de această dată se întîmplă la fel, banii curg grămezi în găurile cunoscute, unii îşi freacă palmele, căci fac afaceri bune fără a avea vreo emoţie privind calitatea prestaţiilor, alţii chiar cred că, măcar pentru cîteva zile, viaţa lor va fi altfel.
Cu toate acestea, naţiunea trebuie să fie îngrijorată. Cauza este cea evocată în debutul acestei însemnări. După cum ne informează mass-media internaţională, forţe serioase, îndeosebi din cadrul poliţiei de proximitate a Bucureştiului, aleargă după boschetari, încercînd să-i convingă să-şi părăsească adăposturile din canale.
De ce? Simplu, pentru că acestea vor fi cimentate, sudate, într-un cuvînt, blocate temeinic, pentru ca, din ele să nu, Doamne fereşte, apară ceva care să pună în pericol integritatea mai înalţilor sau mai mărunţilor oaspeţi, eventual chiar vreun cap afumat, cu părul vîlvoi, de boschetar, care ar putea provoca sperieturi zdravene.
Din nefericire, după cum am aflat din surse interne, boschetarii nu prea vor să-şi abandoneze poziţiile, fie chiar şi pentru cîteva zile, ceea ce s-ar putea să creeze “surprize” cînd gurile de canale vor fi deschise din nou, îndeosebi pentru a lăsa apa din canalizările subdimensionate să inunde oraşul.
Atunci, se vor număra, probabil, boschetarii şi, Doamne fereşte, se va constata că sînt mult mai puţini decît la ultimul “recensămînt”. Scriu Doamne fereşte şi dintr-un sentiment creştinesc, dar şi cu îngrijorare, pentru că, la urma urmei, boschetarii sînt un brand pentru România, brand care trebuie conservat chiar şi luptînd împotriva măsurilor de securitate prilejuite de prezenţa amicilor noştri din NATO pe plaiurile mioritice.
Etichete Boschetari, Summitul NATO
