Chestiunea Zilei cu Eduard Huidan

…e împotriva noastră!” este un slogan al anilor ‘50, care, acum, pare desuet şi subiect de glumă, deşi sînt semne că devine din ce în ce mai actual. Încrîncenarea societăţii româneşti, îndeosebi în zona politicului, reconstruieşte, într-un ritm îngrijorător, o mentalitate care generează fapte ce le credeam aparţinînd trecutului.

Iată, pe agenţiile de presă vine o ştire potrivit căreia tinerii democrat-liberali i-au retras carnetul de partid naivului Bogdan Boza, cel care ar fi vrut să concureze cu Elena, reprezentanta dinastiei Băsescu, la şefia organizaţiei.

După ce “obrăznicia” acestuia - înregistrat, de altfel, “securistic” de însuşi un lider al seniorilor, Răzvan Murgeanu - a fost sancţionată “cu mînie proletară”, în cadrul aşa ziselor alegeri, acum, colegii săi indignaţi îi strigă “Out!”.

Mai mult, Boza s-a trezit şi cu controale la firma pe care o deţine, “cablul de mînă” fiind, după cum presupune el, “firul roşu dintre Murgeanu şi Băsescu”. Întîmplarea poate părea una banală, de altfel “Traian Boc”, simţind ridicolul, a declarat că “nu recomandă” excluderea dar, firesc, nici nu se opune “voinţei tinerilor”.

Totuşi, ea merită analizată, pentru că, de fapt, se mai omoară o speranţă de schimbare. Tinerii politicieni sînt, iată, croiţi după chipul şi asemănarea “mentorilor lor”, a celor care gîndesc şi acţionează potrivit principiului, provenit de la “cursul scurt”, amintit în titlul acestui articol. Şi atunci de ce să îl luăm peste picior pe cel care a scris despre un fir, că tot veni vorba, care le uneşte pe coana Leana, cu Lenuţa din Pleşcoi şi cu Leni, din anunţata dinastie?

“Burtierele” televiziunilor ofereau marţi, spre seară, aproape triumfalist, fraze de genul “Prin votul uninominal nu vom mai alege pe liste de partid, ci direct persoane”. Astfel, se anunţa marea victorie a deputaţilor, care, cu un scor zdrobitor, au adoptat mult discutata lege a votului uninominal, în varianta neagreată de preşedinte.

S-au rostit cuvinte sforăitoare, s-a vorbit despre un cutremur al clasei politice, că tot ne aflam în data de 4 martie, s-a afişat multă satisfacţie, deşi, la mulţi dintre intervievaţi se vedea cu ochiul liber că nu etalează zîmbetul lor.

Desigur, această lege poate fi considerată un pas înainte, aceasta mai ales ţinînd cont de faptul că votul pe liste a alimentat politica de cumetrie, a adus pe băncile Parlamentului acea mulţime necuvîntătoare, masă de manevră, formată din personaje incolore, inodore, incapabile de a emite o idee, mulţumite însă de stipendiile grase şi de avantajele aduse de poziţia care, oricum, le deschidea drumul spre mai mici sau mai mari mînăreli, trafic de influenţă, mă rog, spre tot ceea ce ţine de fenomenul corupţiei, într-o ţară în care corupătorii şi corupţii, dacă este să ne luăm după justiţie, nu prea există.

Intrînd însă într-o altă fază, aceea a alegerii directe a persoanelor, întrebarea de bun simţ, pe care ar trebui să şi-o pună orice român, este una simplă: Cine vor fi acele persoane? Deocamdată, nu se văd la orizont decît persoanele “care este”. Între acestea, puţini politicieni adevăraţi, dedicaţi… misiei, cu statură europeană, aşa cum se cere. Teoretic, pe principiul universalităţii, oricine va putea să candideze pentru a deveni deputat sau senator. Pînă aici, corect.

De acum, însă, “mingea” este în terenul electoratului, electorat aparţinînd ţării cu cea mai scăzută cultură politică din Europa. Pe cine va pune ştampila alegătorul român? Probabil, pe candidaţii desemnaţi de partide - 1 + 1 în fiecare colegiu - dacă aceştia vor fi personaje cu notorietate, cîştigată, eventual, în mai multe mandate parlamentare, în care au ştiut să-şi construiască… vizibilitatea.

În rest, însă, şi aici se va alege “grosul”, greu de anticipat. Vor fi unii candidaţi în care vor investi grupuri de interese, alţii care se vor arunca în luptă asemeni lupilor singuratici, alţii care vor miza pe bani, pe nume, pe cine mai ştie ce. În acest context, în mod sigur, apare un alt pericol.

Trecerea de la Parlamentul cu majoritate necuvîntătoare, la unul gălăgios, format din deputaţi şi senatori proveniţi din rîndurile maneliştilor, manechinelor, sportivilor, striperilor, cămătarilor, “analiştilor”, guriştilor de tot felul, mă rog, pleavei care, într-o Românie ce alunecă spre imbecilizare, se bucură de cea mai mare notorietate.

Şi dacă fanii se vor deranja să se deplaseze la vot, atunci să vezi parlamentarii “care este”, d’alde Salam, Zăvoranca, Guţă, Adi - şi Minune şi de la Vâlcea - Bahmuţanca, Monica & Iri, eternul Dolănescu, Elodia - care, cum zice balada, deşi e moartă, ea e vie - Gigi Galerie, Vijelie, Lazarus, fetele de la pagina 5, Nicoliţă etc. etc.

Lăsînd gluma la o parte, este clar că schimbarea poate fi considerată pozitivă, însă, pînă cînd poporul român va învăţa să aleagă şi va avea de unde să aleagă vor mai trece cîteva mandate bune. În care ne vom distra cu ceea ce ne oferă… piaţa.