“Noi vrem pămînt!” – strigătul deznădăjduit al răsculaţilor din 1907 – devine un slogan tot mai actual, însă cu alte conotaţii, fiindcă nu cei “desculţi” cer… terenuri, ci cei care au şi vor să mai aibă.
Pămîntul a devenit, în România, “moneda” cea mai productivă, “cheia” care deschide toate seifurile. Cu cărţi funciare falsificate, cu testamente inventate, cu mătuşi sau alte neamuri de calici procopsite dintr-odată, cu acces liber la înfruptarea din domeniul public, direct sau prin schimburile cele mai aberante etc., etc. cei “orientaţi” au adunat în cîţiva ani cît alţii – în ţări “normale” – în cîteva generaţii.
În România, după cum se vede cu ochiul liber, investiţiile – fie ele în infrastructură sau producţie – se aşează pe hartă, în majoritatea cazurilor, aceasta fiind regula, pe unde au pămînturi, luate ieftin sau pe nimic, cei “care trebuie” să se îmbogăţească. Este o competiţie în plină desfăşurare, căci ţara mai are pămînt.
Zilele acestea asistăm la un scandal pe tema terenurilor cumpărate de firma Nokia, în vestita comună Jucu, din zona Clujului, cel atrăgător pentru investitori şi datorită sforilor trase de profitori. Toţi cei vizaţi neagă orice mînăreală şi, în mod sigur, DNA o va lua din nou “în barbă”.
Mai mult, hop şi Boc, care face poc, cu o legendă cum că ancheta ar fi fost declanşată de cei care vor să alunge una dintre marile firme, marcă de prestigiu, care ar vrea să cumpere pămînt – căci mai este, slavă Domnului – şi să se aşeze tot în zonă.
Că firma respectivă nu este interesată de Cluj este o altă poveste, însă, “oferta” a fost practic făcută. Este drept, într-un mod “şmecheresc”. Cert este că, în România anului 2008, cei care au pămînt strigă “Noi vrem mai mult pămînt!”, iar cei care n-au bat din buze, asta ca pregătire pentru vremurile cînd vor bate din palme.
Bătaia, cu parii, furcile şi toate celelalte, devine, în condiţiile în care fericiţii comercianţi cu pămînt îşi consolidează sistemul de autoapărare, practic imposibilă.
Etichete carte funciară, DNA, Jucu, Nokia, terenuri
