În presa de marţi au apărut o serie de ştiri – alarmiste! – cum că vom fi pîrîţi lui Bush, în timp ce acesta va survola frumoasa Transilvanie, că nu le-am plătit celor de la Bechtel prestaţiile “la zi” pentru cea mai scumpă autostradă din Europa.
Desigur, ştirea a declanşat o serie de comentarii, unele “pe bune”, altele de intoxicare, depinde din ce direcţie ne-au fost transmise.
Mulţi au încercat să bagatelizeze povestea – justificat şi de modul în care partea română prezintă situaţia, de nu se mai ştie dacă datoriile sînt de 132, de 51 de milioane euro sau lungimea de autostradă, oricum restantă de anul trecut, ce urmează să fie finalizată în acest an este de 45 sau de 25 km – la modul “Tocmai de Bechtel o să se ocupe Bush!”.
Păi, tocmai de Bechtel se va ocupa, fiindcă Bechtel este o companie – pe care noi am mai prezentat-o – cu o forţă capabilă, şi a fost uneori folosită în acest sens, să destabilizeze economia unei ţări.
De altfel, în paranteză fie spus, despre intervenţia ciudată a ambasadorului american, ca “avocat” de ocazie al companiei, s-a vorbit destul cu cîteva săptămîni în urmă. Revenind la subiect, iată cîteva argumente care vă vor convinge că Bush are toate motivele să se preocupe de stadiul plăţilor, nu al lucrărilor, la autostrada Transilvania.
Bechtel este o întreprindere de nivel mondial, cu sediul la San Francisco, ea posedînd 40 de birouri în întreaga lume, în care lucrează 40.000 de angajaţi. Pentru 2007, după cum se anunţă într-un comunicat din 19 martie 2008, Bechtel anunţă venituri record de 27 miliarde euro.
Zona de acţiune: drumuri şi sisteme feroviare, aeroporturi, porturi, centrale cu combustibil fosil şi nuclear, rafinării şi instalaţii petrochimice, mine, apărare şi instalaţii spaţiale, reţele de comunicaţii, exploatarea cîmpurilor petrolifere şi de gaze etc. etc.
Este prezentă în toată lumea, acum participînd activ, de exemplu, la reconstrucţia Irakului. A realizat, printre altele, tunelul şi legăturile feroviare sub Canalul Mînecii, aeroportul internaţional din Hong Kong, a stins incendiile din Kuweit, s-a angajat în lucrările de refacere după uraganul Katrina şi lista ar putea continua cu multe proiecte de marcă, de pe toate meridianele.
Cred că nu mai este cazul să continuăm demonstraţia, este limpede ce înseamnă Bechtel, chiar şi pentru preşedintele Bush. Este mai neclar însă cum au negociat contractul, care a crescut, de la an la an, ca legendarul nostru Făt-Frumos, toţi cei care s-au succedat la putere şi în funcţiile care au avut acces la “tîrguielile” cu megacompania americană.
Cum însă, în România, a devenit regulă ca nimeni să nu plătească pentru ciudatele “gafe”, voite sau involuntare, care au dat găuri uriaşe bugetului, rămîne doar să concluzionăm că, cu Bechtel, s-a negociat… tembel.
