“Internaţionala”, pe dreapta!
M-a vizitat un coleg de la unul dintre cele mai importante ziare din Franţa, venit în România, normal, pentru summit-ul NATO, dar şi pentru a discuta cîteva probleme legate de activitatea Asociaţiei Internaţionale a Ziarelor, în perspectiva unei întîlniri pe tema Olimpiadei de la Beijing şi a viitorului congres anual de la Göteborg, acestea fiind, de fapt, motivele pentru o deplasare la Braşov.
O deplasare care l-a umplut de nervi datorită drumului de la Bucureşti la Braşov, parcurs în vreo trei ore jumate, ceea ce, la o distanţă de 170 km, i s-a părut inadmisibil. Cum municipiul nostru este unul de cultură europeană, care are ce arăta, şi-a revenit repede.
Dar nu despre problemele presei şi despre vizita sa la Braşov vreau să scriu în editorialul de faţă, ci doar despre o referire punctuală, la un eveniment, întîmplător legat şi de Franţa, greva angajaţilor de la Renault. Distinsul meu coleg nu a avut absolut nimic împotriva a ceea ce se întîmplă în aceste zile la “Dacia”, dimpotrivă, mi-a furnizat şi alte informaţii legate de întîmplări similare cu care se confruntă producătorul de automobile care a investit şi în România.
Ceea ce l-a frapat a fost faptul că demonstranţii, care cer, în principal, participare la profit, au cîntat “Internaţionala”, adică “Sculaţi, voi, oropsiţi ai vieţii…”. Nu imnul “oropsiţilor” l-a nedumerit - el se cîntă încă peste tot în lume, rămîne un imn al stîngii - ci ceea ce i-au spus muncitorii cu care a stat de vorbă referitor la preferinţele lor… electorale.
În proporţie covîrşitoare aceştia au declarat că votează cu dreapta, cea de centru, nu extremă. Or, a trage “Internaţionala” pe dreapta, lui i s-a părut ciudat şi, “combinînd” întîmplarea cu altele, trăite în cele cîteva zile de cînd se află în România, inclusiv bălăcăreala de la ceremonia preluării Craiovei de către Ford, mi-a spus că se simte ca într-o “colivie de nebuni”.
Eu aş zice, fără să greşesc, “casă de nebuni”, căci aceasta este, la urma urmei, realitatea. Iar faptul că interpreţii “Internaţionalei” sînt pe dreapta, nu mă miră.
De fapt, ei nu ştiu care-i stînga, care-i dreapta, votează emoţional, ca toţi românii, rătăciţi într-o politichie unde doctrinele sînt, eventual, fluturate demagogic, la nivel declarativ, căci cei care şi le asumă nu le cunosc sau le bagatelizează, ignorîndu-le pur şi simplu în jocul intereselor.
În fond, stînga nici nu există într-o Românie în care exponent al acesteia se vrea un PSD cu melon în loc de şapcă sau bască. Greu de explicat, greu de înţeles, chiar şi de către un ziarist care bate lumea în lung şi-n lat, la o ţară care, totuşi, se pretinde de sorginte şi cultură europeană şi care chiar a devenit membru cu drepturi depline al UE.
