Îngheţata şi “ciunga”
Gata, s-a terminat! Asemeni bieţilor ţărani români, care, în perioada luptelor ţărănisto-liberale dintre războaie, fugeau în păduri, de frica bătăilor, atunci cînd trebuiau să voteze, bucureştenii, “împrăştiaţi” şi ei de teroarea summit-ului NATO, se întorc plouaţi pe la casele lor.
Ce rămîne? Nimic. România a organizat, cu cheltuieli imense, un exerciţiu ce se vroia istoric, în condiţii nici mai grozave, nici mult mai proaste decît au făcut-o alte ţări, din categoria celor care se iluzionează că printr-o asemenea “tichie de mărgăritar” - nici o aluzie! - se scot din anonimat şi din toate celelalte.
Politicienii, comentatorii, de serviciu sau de ocazie, întorc întîmplarea pe toate feţele, deşi, pînă la urmă, totul s-a rezumat la “meciul” de ping-pong dintre Bush, care s-a pupat cu Năstase (Ilie) şi Putin, care s-a încruntat la hăhăielile lui Băsescu.
Meci cîştigat de viitorul premier al Federaţiei Ruse, cu sprijinul explicit sau tacit al puterilor europene, avînd-o pe Angela Merkel la fileu. Niet, pentru Ucraina şi Georgia, propuneri “indecente” la celelalte lucruri care îi deranjează pe ruşi, aruncarea în ridicol a unor ţări cum ar fi România, care au cîntat country-ul american şi s-au trezit băgate la kazacioc.
Desigur, un eveniment, care nu a reuşit să atingă anunţata dimensiune “istorică” şi va fi contabilizat, undeva, la “printre alte summit-uri”, important, eventual, pentru Albania şi Croaţia.
Cît ne priveşte pe noi - cei fără vize şi cu un scut antirachetă virtual şi nu se ştie cît de îndepărtat - am fost gazde bune, iar oaspeţii ne-au apreciat fiecare după inima lui. Trebuie însă să fim mîndri pentru că, în relaţiile cu primul om al planetei sîntem chit.
Astfel, o blondă care a exclamat pe blogul personal, “M-am simţit mîndră de ţara mea, de Preşedintele meu”, a molfăit în faţa oaspetelui gumă de mestecat, “ciunga” cum îi spuneau, în vremuri de criză, “întreprinzătorii” coloraţi, aducînd astfel un omagiu produsului american, în timp ce “cel mai puternic om al planetei” a lins şi el îngheţata băsesciană, la gustul căreia a căzut în extaz, ceea ce l-a determinat să o recomande, ca un bun comisionar, şi altora.
În rest, sîntem aceiaşi, ţara rămîne tristă, politicienii încăieraţi, cîinii vagabonzi revin pe stradă, gropile reapar, boschetarii ies sau intră în canale, poliţiştii se întorc şi ei, obosiţi de atîta vorbit cu mîinile, pe la secţiile lor, din provincie sau chiar din Capitala scăpată de sub asediu.
