Curioasa de la PD
Continuă să se facă valuri pe tema marelui succes al organizării summit-ului NATO de la Bucureşti. Declaraţii bombastice, seminarii, forumuri - lipsesc doar, însă nu este prea tîrziu, odele în “versuri nemuritoare”, montajele de sunet şi lumină - piepturile bombate de mîndrie ale onor-conducătorilor naţiunii etc. etc., alcătuiesc un peisaj demn de o ţară din fundul Africii.
În acest context triumfalist, miercuri, la unul dintre forumurile menite să facă alte baloane de săpun pe tema summit-ului, prezidat de însuşi întîiul stătător de la Cotroceni, o celebră blondă a ieşit în faţă, cu un text învăţat pe deasupra, menit să îi ridice o minge la fileu celui căruia i-a fost consilier(ă) şi sprijin de nădejde.
Întrebarea - referitoare la situaţia Georgiei şi Ucrainei, în legătură cu care ne-am tot agitat fără să ne-o ceară nimeni, precum şi la relaţiile cu Rusia - nici nu are importanţă. Interesant este modul în care onor-preşedintele a fructificat pasa celei răsfăţată şi cu apelativul - glorios, dacă ne gîndim la o “antemergătoare” arsă pe rug - de fecioara din Pleşcoi.
Cel de care aceasta a declarat că este mîndră, s-a izmenit puţin, adică “lăsaţi, lăsaţi, nu e nevoie…”, după care a luat-o americăneşte, grăind cam aşa: “OK! O întrebare foarte complicată, Partidul Democrat a devenit foarte curios…”. S-a produs o oarecare nedumerire, unii, mai naivi, închipuindu-şi chiar că preşedintele nu mai are comunicare cu cea pe care a alintat-o, numind-o “Partidul Democrat”, deşi, se ştie, dumneaei se află în plin asalt asupra poziţiilor înalte oferite de o viitoare victorie în alegeri a Partidului Democrat Liberal, cel apelat, probabil, cu “Dragă, Stolo”.
După care, stimulat de “curiozitate”, a mai dat una spunînd că Băsescu şi Putin îşi respectă întotdeauna cuvîntul. Despre Băsescu, OK sau haraşo, ca să folosim limba celui pe care, pînă mai ieri, îl considera duşman, aşa este, sîntem convinşi, însă nimeni nu poate garanta că Putin, care în curînd nici nu va mai fi preşedinte, ştie ceva despre vreun cuvînt pe care l-ar fi dat celui care îl acuza, cîndva, că a făcut din Marea Neagră un lac rusesc şi, cu cîteva zile înaintea “istoricului” summit, îl îndemna să nu-i fie frică (!?!) să vină la Bucureşti.
Acum, noroc că a venit singur, Armata a 14-a avînd altă treabă, însă, lăsînd gluma la o parte, tot spectacolul, pus în scenă sub genericul “Curiozitatea doamnei Udrea”, nu numai că este de prost gust, aducînd aminte de înscenările din “iepoca de glorie” a lui Ceauşescu, dar oferă şi destule motive de îngrijorare pentru cei care mai cred încă în democraţia noastră, originală sau cum o fi ea.
