Foaie pentru minte, inimă şi literatură, 19-20 aprilie 2008
Scutul şi interesul
Pe fondul jubilaţiei - în special prezidenţiale, căreia i se adaugă domnişorii, inclusiv cu fustă, din rîndurile organizaţiilor “intelectualilor buni” - legate de “uriaşul succes” al summit-ului despre care puţine ziare străine, preocupate de “meciul” dintre şefii de state şi guverne europene şi “unchiul Sam”, ca şi de cel dintre Putin şi Bush, au scris că s-a desfăşurat la Bucureşti, în ţări provenite, ca şi noi, din fosta zonă comunistă, intrate şi ele în NATO şi UE, se petrec evenimente interesante.
Exemplele cele mai semnificative vin dinspre Cehia şi Polonia, care, deşi au obţinut de la “unchiul Sam” avantaje legate de mult-discutatele vize, negociază extrem de dur amplasarea controversatului scut antirachetă, despre care, de altfel, şi unii oficiali ai Pentagonului afirmă că ar fi un fel de frecţie la un picior de lemn, nefăcînd faţă, din punct de vedere al performanţelor, unei eventuale dar puţin probabile ameninţări iraniene.
Scurt, cehii, cărora li s-a cerut să găzduiască întregul scut, adică şi radarul şi rachetele, fac fiţe, în timp ce polonezii, mai duri - aşa cum au procedat şi în negocierile pentru Uniunea Europeană, în special la capitolul agricultură, unde noi ne-am pus poalele-n cap, ca de obicei - pun condiţii legate de un ajutor american substanţial, pe termen lung, pentru dotarea armatei, inclusiv cu un sistem de apărare antiaeriană “Patriot” - împotriva cui? - dar şi de alte avantaje.
Noi, cu coada sus, dacă ar fi să ne luăm după preşedinte şi cîntătorii lui, oferim orice, contra nimic sau, pardon, pentru o oarecare laudă, rostită, în batjocură, după linsul unei îngheţate băsesciene. Conjunctura politică şi militară internaţională este una complicată. România, cu o diplomaţie jalnică, cu o strategie de politică externă după cum i se năzare preşedintelui sau după cît pot “yesmanii” cunoscuţi, nu contează în ecuaţia respectivă, “eforturile” de organizare a summit-ului - exagerate, şi voi reveni pe această temă într-o însemnare viitoare - fiind de domeniul efemerului.
Nu numai Cehia şi Polonia au discuţii “aplicate” cu SUA, ci şi Uniunea Europeană, care a anunţat, cu fermitate, că nu va oferi americanilor acces nelimitat la informaţiile personale obţinute în cadrul controalelor de la frontierele sale, în schimbul ridicării vizelor.
În acest context, modul în care sînt “negociate” interesele României - adică, în nici un fel sau prin scenarii valabile 50%, de care ştim numai noi, fiind vînturate electoral pe plan intern - poate fi unul cu efecte negative majore, chiar şi pe termen scurt, ca să nu mai vorbim de perspectiva mai îndepărtată. La această temă, strofocările penibile, cu Ucraina şi Georgia în NATO, cu Moldova în UE, nu se pun, ele intrînd în zona ţînţarului care tot încearcă să dialogheze cu elefantul plecat de-acasă.
A ouat “Electrica”
Pentru mine, ca şi pentru alţi mulţi “consumatori”, modul în care sînt redactate contractele cu “Electrica” - în speţă “Transilvania Sud” - reprezintă o capcană în care mai bine este să nu te bagi şi să accepţi tacit toate condiţiile pentru că, oricum, nu ai vreo şansă de succes dacă încerci să înţelegi anumite lucruri, ca să nu mai vorbesc de vreo eventuală contestaţie.
Respectiva societate mi s-a părut însă şi una foarte strînsă la pungă, dacă ar fi doar să dau exemplu comunicatele de presă pe care le dă cînd ne “suflă în lampă” - adică ne întrerupe furnizarea de curent, justificat sau nu - pe care are pretenţia să le publicăm gratuit, ceea ce şi facem, fiind, chipurile, de interes public.
Aceasta, deşi toată lumea plăteşte serviciile “Electricăi”. Încheind acest expozeu, poate prea lung, vin la “chestiune”, aducînd în atenţie un scandal declanşat de o poveste cu ouă de Paşte.
Scurt, abonaţii de la “SC Electrica Furnizare Transilvania Sud SA” au primit nişte facturi - felicitare, pe care sînt desenate (fotografiate?), într-o grafică de doi bani, nişte ouă roşii, sub care sînt însăilate nişte urări banale.
Urări banale care vin dinspre “sursa ta de energie”, cum stă scris în capul foii respective. Mă rog, să fie primit, însă, s-a ivit o problemă. Pe unul din ouă, chiar în centrul făcăturii se află figurată stema Ungariei Mari!
Nu insist asupra “întîmplătoarei” apariţii grafice, însă, mă întreb, ca orice “consumator” normal, cît a costat povestea, avînd în vedere că amintita societate are peste un milion de abonaţi. Că s-o fi făcut licitaţie, că o fi fost încredinţare directă, nici nu mai are importanţă. Cert este că “Electrica Furnizare Transilvania Sud” a ouat.
Ouă roşii, însă, nu pentru clienţi, ci pentru cine o fi făcut tipăritura şi pentru cine, în calitate de ordonator al acesteia, o fi luat, poate, vreun comision.
Asta este, facturile cresc mereu, “hrănite”, desigur, şi din asemenea… ouă. Mă mai întreb doar, ca un abonat naiv ce sînt, ce s-ar fi întîmplat dacă, pe vreunul din ouăle amintite, “prestatorul” ar fi tipărit vreo femeie goală sau, Doamne fereşte, vreo zvastică?
