Editînd tîmpenii
Se pare că blestemul politicienilor sfertodocţi este unul de care România nu va scăpa niciodată. El se transmite din generaţie în generaţie, tinerii aduşi, pe criterii balcanice, în prima linie a politichiei româneşti, fiind creaţi după chipul şi asemănarea… tăticilor.
Iată, noua vedetă a PD-L, Elena, nu Udrea, ci Băsescu, a produs o nouă perlă de a căzut naţiunea pe spate. Încercînd să îi aducă un elogiu “gînditorului” Traian, pardon, Emil Boc, ea a afirmat că acesta “editează perfect cîteva fraze”, în timp ce “unii dintre noi spunem numai cîteva cuvinte”.
Măi, să fie! În timp ce unii spun cîteva vorbe, Boc, cel care făcea poc la emisiunea lui Gheorghe, editează fraze. Dacă domnişoara ar fi luat în mînă, absolut întîmplător, un dicţionar al limbii pe care o face praf de cîte ori apucă, ar fi aflat că a edita înseamnă “a efectua operaţiile legate de pregătirea pentru tipar, de tipărirea şi de răspîndirea unei cărţi sau a unei publicaţii”.
Cum însă dumneaei are probabil tot timpul ocupat de defilările pe diverse podiumuri ale prezentărilor de modă şi de prezenţa în locaţiile de fiţe, ceea ce presupune o constantă duşmănie pe cărţi, “scăparea” este una normală, care îi defineşte nivelul de cultură cu care s-a aruncat, cu aplomb, în politică.
În timp ce dumneaei “editează”, adică emite tîmpenii, tineri remarcabili, cu cîte două-trei facultăţi, cu masterate în România sau peste hotare, lipsiţi de “spate”, dezamăgiţi de sistem, îşi caută drumul cît mai departe de ţara care îi refuză.
