350.000
Acesta este numărul copiilor din România care au cel puţin un părinte la muncă în străinătate! Avem de-a face, se poate spune, fără a greşi, cu o generaţie al cărui viitor este grav ameninţat. Chiar dacă unii îşi fac iluzii, cum că educaţia se poate face prin telefon, este limpede că aceşti copii, lipsiţi de căldura părintească, de supravegherea familiei, pe fondul căderii dramatice a nivelului actului educaţional în sistemul nostru de învăţămînt, riscă să devină o problemă pentru o societate şi aşa aflată în criză morală.
Această stare este agravată şi de faptul că înşişi părinţii lor au îngrozit Europa, mulţi dintre ei comiţînd grave încălcări ale legii, alţii uitînd pur şi simplu de copiii lăsaţi acasă. În paranteză fie spus, numai în Italia aproape 3000 de români se află în puşcării. Faţă de această stare de lucruri îngrijorătoare, care dă o perspectivă sumbră viitorului societăţii româneşti, onor conducătorii manifestă o pasivitate condamnabilă. Declaraţiile lor demagogice privind ridicarea nivelului actului de învăţămînt, ocazionate, în special, de anul electoral în care ne aflăm, nu ţin loc de programe, menite să amelioreze măcar condiţiile în care cresc sute de mii de copii lăsaţi, practic, la voia soartei.
Desigur, cauzele sînt mult mai adînci, ele fiind generate de lipsa de viziune, de cultură politică, de strategie economică a celor care, ei înşişi ameţiţi de putere, de ambiţii meschine, de dorinţa de îmbogăţire rapidă etc., etc. conduc o corabie beată, aflată în derivă, fără să ştie încotro se îndreaptă.
Cei 350.000, dacă nu or fi mult mai mulţi, ceea ce oricum se va întîmpla în perioada următoare, sînt, totuşi, copiii noştri şi ar trebui să facem ceva pentru ei. Asta, pînă nu se vor transforma în monştri, mai periculoşi decît părinţii lor care fură, violează, omoară etc., etc, pe unde se află, trimiţînd România undeva, dincolo, de limitele cele mai de jos ale civilizaţiei.
Foaie pentru minte, inimă şi literatură, 26-27 aprilie 2008
Vă ofer exclusiv la mine pe blog, suplimentul cultural al Gazetei de Transilvania, “Foaie pentru minte, inimă şi literatură”.
