Chestiunea Zilei cu Eduard Huidan

“PSD e un partid atît de mare încît au loc şi cei care vor hamburgeri, şi cei care vor mici, şi cei care vor bere!”. Acesta este mesajul pe care Mircea Geoană l-a trimis spre electorat, de pe scena parangheliei cu mici şi bere, organizată de partidul său, la Bucureşti, cu ocazia zilei de 1 mai, sărbătoarea muncii în care nu se munceşte, şi nici măcar nu se duc lupte de stradă, ca la Berlin, Hamburg sau aiurea.

Desigur, toate formaţiunile politice au practicat şi continuă să practice - deşi campania electorală care a început interzice acest lucru - proba de lansare a pomenilor de tot felul spre alegători, însă, zicerea liderului, despre care se crede că îi conduce pe social-democraţi, merită oarece atenţie.

Merită, pentru că, în România, se practică social-democraţia cu melon, evident, dacă ne referim la lideri, mai naţionali sau mai locali, deşi mesajul acestora se adresează electoratului cu bască.

De altfel, Cristian Diaconescu, băiat fin, a şi declarat, cu prilejul aceleiaşi serbări populare, că nu-i plac micii. Fără să precizeze dacă preferă hamburgeri sau altceva.

Desigur, pentru poporul chemat la urne, sînt buni şi micii, şi hamburgerii, şi berea, orice, numai să fie! Pentru cei care vor să fie aleşi, dacă nu sînt buni micii şi berea, se pot servi caviarul şi şampania.

Chestie de gust. Cît despre starea de spirit, acum, cînd a început numărătoarea inversă pentru localele din 1 iunie, cel mai bine o ilustrează urletul lui Vanghelie: “Vă propun un spectacol artistic şi micul românesc!”. Pe ei, mă, pe ei, pe ei, pe mama lor! Adică, pe mici…

Cel mai puţin riscant, într-o Românie în care nu este ruşine să furi, ci să furi şi să te prindă, este să ţepuieşti bănci. Şi nu oricum, printr-un credit luat din start fără nici cea mai mică intenţie de a returna banii, ci demolînd chiar banca.

Aici, desigur, este vorba de infractori cu gulere albe, constituiţi în grupuri de tip mafiot, sprijiniţi de instituţiile statului, aşa zis de drept, care dau lovituri mortale băncilor ai căror acţionari naivi, între care, adeseori, şi statul complice, se trezesc în stare de faliment.

Lista “întîmplărilor” de acest fel, puse în operă sub nasul supraveghetorilor de la BNR, este una cunoscută, cazurile cele mai “spectaculoase” fiind Bancorex, Bancoop, BIR, Dacia Felix - reanimată, într-un fel, sub numele de Eurom, pe urmă Bank Leumi - BID şi, ca să nu mai lungim “pomenirea”, nu în ultimul rînd, Banca Astra Braşov, pe crucea căreia scrie Banca de Scont.

De fiecare dată a curs multă cerneală, au fost arătate cu degetul persoane importante, de la cele din mediul politic, bancar, de afaceri, pînă la cele din lumea interlopă, însă, niciodată nu s-a întîmplat nimic, devalizatorii fiind bine mersi.

Ca să nu mai vorbim de supraveghetorii de la BNR, care nici usturoi n-au mîncat, nici gura nu le miroase, deşi, în fiecare din cazurile de decese anunţate, au exercitat sau simulat supravegherea specială. Supraveghere sub care s-a mers, la sigur, spre faliment!

De ce acum aceste rînduri? Simplu, pentru că “spălătoria” - pentru cine trebuie - DNA a decis scoaterea de sub urmărirea penală a celor 14 persoane implicate în lichidarea Băncii Internaţionale a Religiilor!

S-a dat NUP pentru toată lumea, de la foştii “protagonişti” de la BNR, pînă la judecătorii acuzaţi de luare de mită sau avocaţii bănuiţi de abuz în serviciu. Cît despre cei care au umflat banii, ca şi în celelalte cazuri, nu mai spune nimeni nimic.

Aşa că, nici “omerta” instaurată în cazul defunctei bănci braşovene Astra (sau de Scont, cum preferaţi), nu trebuie să mire pe nimeni. Mai ales că o altă bancă “celebră”, prin faliment, dar şi nume… predestinat, BID (probabil, de la bidonare), pe unde a bătut acelaşi… Vântu, se află şi ea, firesc, sub acelaşi tratament, prescris de însuşi devalizatorul - şef.