Micii şi caviarul
“PSD e un partid atît de mare încît au loc şi cei care vor hamburgeri, şi cei care vor mici, şi cei care vor bere!”. Acesta este mesajul pe care Mircea Geoană l-a trimis spre electorat, de pe scena parangheliei cu mici şi bere, organizată de partidul său, la Bucureşti, cu ocazia zilei de 1 mai, sărbătoarea muncii în care nu se munceşte, şi nici măcar nu se duc lupte de stradă, ca la Berlin, Hamburg sau aiurea.
Desigur, toate formaţiunile politice au practicat şi continuă să practice - deşi campania electorală care a început interzice acest lucru - proba de lansare a pomenilor de tot felul spre alegători, însă, zicerea liderului, despre care se crede că îi conduce pe social-democraţi, merită oarece atenţie.
Merită, pentru că, în România, se practică social-democraţia cu melon, evident, dacă ne referim la lideri, mai naţionali sau mai locali, deşi mesajul acestora se adresează electoratului cu bască.
De altfel, Cristian Diaconescu, băiat fin, a şi declarat, cu prilejul aceleiaşi serbări populare, că nu-i plac micii. Fără să precizeze dacă preferă hamburgeri sau altceva.
Desigur, pentru poporul chemat la urne, sînt buni şi micii, şi hamburgerii, şi berea, orice, numai să fie! Pentru cei care vor să fie aleşi, dacă nu sînt buni micii şi berea, se pot servi caviarul şi şampania.
Chestie de gust. Cît despre starea de spirit, acum, cînd a început numărătoarea inversă pentru localele din 1 iunie, cel mai bine o ilustrează urletul lui Vanghelie: “Vă propun un spectacol artistic şi micul românesc!”. Pe ei, mă, pe ei, pe ei, pe mama lor! Adică, pe mici…
