Romtelecom spre Deutsche Telekom
Se bate monedă, fiindcă e vorba de bani, mai ales acum, în campania electorală, pe “afacerile” falimentare pe care le-a făcut statul prin vînzarea unor unităţi economice strategice, care puteau produce în continuare pentru români sau ar fi trebuit să fie “măritate” pe sume de zeci, poate de sute de ori mai mari. Să înşir acum “pomelnicul”, începînd cu Romtelecom, continuînd cu Petrom, cu “Gazul”, de Sud sau de Nord etc. etc. aproape nu mai are niciun sens, toată lumea cunoaşte numele “celebre” care au fost date pe nimic pentru ţară şi pentru foarte mult, în beneficiul celor care s-au făcut că negociază.
Mă opresc doar la un exemplu, care a stimulat aceste rînduri, pentru că este de actualitate, Romtelecom. La vremea “măritişului”, cu grecii de la OTE, am scris despre suma ridicolă încasată de statul român, ceea ce mi-a atras o serie de reacţii, evident, neprietenoase. Acum, presa anunţă negocieri ale guvernului Greciei, care mai deţine o participaţie de 28% la OTE, cu Deutsche Telekom, căruia vrea să-i vîndă 3% din această participaţie.
Evident, cu bani grei. De altfel, Deutsche Telekom a cumpărat deja o participaţie de 20% de la OTE, cu suma de 2,5 miliarde euro, la citirea căreia nici nu mai are rost să amintesc cu cît a dat guvernul român, şi în ce condiţii, Romtelecom firmei greceşti, în care statul dicta atunci.
Grecii vor să stoarcă cît mai mult şi folosesc tot “arsenalul” destinat acestui scop, inclusiv vînturarea ideii că “angajaţii şi populaţia elenă sînt împotrivă”. Desigur, se va bate palma şi toată lumea va fi mulţumită. O afacere bună, făcută şi pe spinarea Romtelecom, controlat de OTE, cu 54,01%. Poate că statul român ar trebui să încerce să mai facă ceva cu participaţia pe care o are prin Ministerul Comunicaţiilor.
Pentru a mai scoate din pagubă, ar fi necesar să apeleze, aşa cum au făcut grecii - care îi au consultanţi pe cei de la Credit Suisse, UBS şi EFG Eurobank - la firme pricepute şi să nu lase negocierea la mîna ţeparilor noştri dîmboviţeni, combinaţi cu diverse filiale şi sucursale locale ale unor consultanţi la care numele sună bine dar reputaţia se află la o cotă extrem de joasă. Ştiu o ţară mult mai mică, cu mai puţin de jumătate populaţie decît a României, care a vîndut 20% din compania de telefoane cu 4 miliarde de dolari, la vremea respectivă.
Ai noştri negociatori şi guvernanţi, care schimbau avioanele pentru a purta discuţii prin Luxemburg, de exemplu, sau care puteau fi întîlniţi, fără vreo treabă anume, întîmplător, pe culoarele ministerelor de resort din ţări “interesate”, s-au făcut, atunci, cînd se punea la cale şi păguboasa noastră tranzacţie, că nu observă “preţul corect”.
Acum, greu de imaginat că vor proceda altfel, pentru că, la urma urmei, dacă mă uit la numele care vor fi împinse în faţă la alegerile generale, îmi dau seama că sînt cam aceleaşi, şi pe stînga, şi pe dreapta, de centru, ce să mai vorbesc.
Altfel, iată, Romtelecom se îndreaptă, este drept, via OTE şi prea tîrziu pentru proprietarul român, spre Deutsche Telekom, unde bine ar fi fost să se ducă, pe bani buni, de la început.
