Atac la Frattini
Luni, la iniţiativa europarlamentarului Renate Weber, preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Durrao Barosso, i-a fost înaintată, în mod oficial, solicitarea demisiei comisarului european al Justiţiei în exerciţiu, Franco Frattini.
Motivul solicitării îl reprezintă declaraţiile făcute de acesta presei italiene, în care exprimă opinia că directiva privind libertatea de mişcare a cetăţenilor în spaţiul european este depăşită şi ar trebui revizuită. De asemenea, Frattini - prietenul Monicăi Macovei, cel care o lăuda şi cînd era, şi cînd nu era cazul - a declarat că simpla expulzare a suspecţilor nu ar fi de ajuns, aceştia trebuind să fie arestaţi imediat, judecaţi în procedură de urgenţă şi trimişi să-şi execute pedepsele în ţările de unde vin.
Faptul că Frattini a făcut aceste declaraţii, care încalcă grav Cartea Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, precum şi alte documente în vigoare, în prelungitul său concediu pre-electoral şi post-electoral nu are nici o importanţă şi nici nu îl scuză.
Ceea ce trebuie remarcat, în acest caz, este modul operativ şi ferm în care Renate Weber a taxat ieşirile comisarului slobod la gură. Este o premieră în ceea ce priveşte prestaţia europarlamentarilor noştri, de obicei, timoraţi, defazaţi, marcaţi de mentalitatea potrivit căreia capul plecat, sabia nu-l taie.
Iată că se poate şi altfel, chiar declanşînd o mică furtună, ce poate creşte însă, la vîrful Comisiei Europene.
