Formal, Dimitri Medvedev, care a fost înscăunat, ieri, Preşedinte al Rusiei, a devenit din ţarevici, ţar. Practic, lucrurile sînt mult mai complicate, pentru că urmaşul lui Vladimir Putin este creditat, vorba unor comentatori, ca un ţar cu putere redusă.
Fostul preşedinte, se ştie, şi-a asigurat o majoritate largă în Dumă, funcţia de prim-ministru – cu prerogative sporite – şi pregăteşte o modificare a Constituţiei care, se spune, este menită să îi permită, cînd va veni momentul, să candideze pentru un nou mandat prezidenţial.
De asemenea, lucru deloc de neglijat, Vladimir Putin se bucură de un procentaj de încredere “devastator” în rîndurile ruşilor, recunoscători că a scos, aşa cum a promis, ţara din dezastrul în care o aruncase “alcoolistul” preşedinte – dansator, nu jucător, Boris Elţîn. Acum, cota de interes asupra modului în care va fi condusă Rusia creşte.
Avînd în vedere, însă, “tradiţia”, tot fostul preşedinte va fi “cu dreptul pe tobă” şi va da tonul muzicii. Muzică după care, cel puţin pe termen scurt, Medvedev va trebui să joace disciplinat. Occidentul nu se prea sinchiseşte de această situaţie.
De ce? Simplu, pentru că are nevoie ca Rusia să fie condusă de o mînă forte, care să asigure ordinea şi liniştea necesară dezvoltării afacerilor celor care şi-au adus banii să lucreze în această ţară, iar Putin le oferă garanţii în acest sens.
De altfel, problema celui care conduce poate fi lămurită, într-un fel, şi de declaraţiile date de cei doi, cu prilejul înscăunării. Vladimir Putin a anunţat, ferm, cînd s-a instalat la Kremlin, că va reda măreţia vechii Rusii şi o va readuce la masa “exclusivistă”, unde tratează marile puteri ale lumii.
Ceea ce, în mare parte, a şi reuşit. Medvedev, mai modest, explicabil, datorită respectului faţă de “tătuc”, a declarat că va munci pentru prosperitatea Mamei Rusia. Cine îi va spune cum şi cît să muncească, se cam ştie!
