Între UE şi Axă
Prins de scenariile gen Gigi - valiza cu bani, Iliescu - lovitură de stat etc., etc., Traian Băsescu îşi mai face timp - evident, forţat de evenimente - să se mai ocupe şi de problemele care îi revin, potrivit atributelor prezidenţiale.
Surprinzător, pentru mulţi, preşedintele a declarat zilele trecute că, în problema ridicării vizelor pentru SUA, susţine varianta Uniunii Europene, privind negocierea “la pachet”, “uitînd” că, pînă mai ieri, se arătase susţinător al “recomandării” lui Bush, potrivit căreia trebuiau demarate discuţii pentru un acord bilateral, şi chiar se lăudase cu “generozitatea” marelui său prieten, “Licuriciul mare”.
Pentru cei care ştiu şi văd “cum se întîmplă lucrurile”, modul în care s-a întors Băsescu nu este surprinzător. Şi nu mă refer numai la caracterul său versatil, ci şi la un element concret, care i-a forţat mîna.
Astfel, în raportul anual privind drepturile omului în lume în 2007, Parlamentul European invită România să anuleze acordul bilateral legat de imunitatea acordată, în mod imbecil, ca la un concurs de fugă la care vroiam să ieşim primii, cetăţenilor americani aflaţi pe teritoriul României, care, orice faptă ar comite, nu pot fi extrădaţi Curţii Penale Internaţionale.
Deşi, acest acord nu a fost, pînă la urmă, ratificat de Parlamentul României, a funcţionat perfect, fără ca preşedintele - jucător să zică nici pîs, în cazurile gravelor accidente, inclusiv cel soldat cu moartea lui Teo Peter, comise de cetăţeni americani, pe teritoriul României.
În concluzie, preşedintele, ca de obicei, face un pas înainte, unul înapoi, altul lateral, evoluînd, graţios, de pe un trotuar pe altul.
Un dobitoc
Mai mulţi prieteni mi-au cerut să mă pronunţ asupra unei poveşti inflamante, este drept, mai puţin comentată, legată de scandalul Andon - Nicolicea, în dosarul Mitrea, de la Comisia Parlamentară. Scurt, Andon l-a acuzat pe Nicolicea că a făcut “greşeli de neiertat”, neanunţînd faptul că este finul lui Miron Mitrea.
Pesedistul Nicolicea a replicat, spunînd, ca la fotbal, că ar fi păstrat “silenzio stampa”, privind dosarul la care a avut acces, şi că nu ar fi vorbit cu Mitrea, naşul său, despre această problemă, probabil, minoră în percepţia dumnealui.
Desigur, finul nu a discutat cu Naşul despre dosarul de la comisie, ci despre femei, fotbal, bursă, transporturi feroviare şi aeriene, precum şi despre alte prostioare, banalităţi etc., etc. O golănie, în linia “Jiji”, venită, din păcate, din zona de vîrf a partidului care, încă, se mai consideră “numărul unu” în România.
Cu asemenea nicolici, partidul lui Geoană (Năstase? Iliescu? Oprescu? Vanghelie? etc.) riscă să se ducă la vale. Cît despre Nicolicea, acesta nu are decît o singură şansă, să iasă în faţa partidului şi a naţiunii şi să declare scurt, asemeni unui personaj celebru: “Să trăiţi, am fost un dobitoc!”.
Şi să plece, de unde a venit, “impulsionat” şi de un necesar şut în fund, aplicat de naşul Mitrea.
