Dacă în ţara asta – vezi, povestea de ieri, din acest spaţiu, cu ministrul prostovan – nu-şi dă nimeni demisia, cum problemele importante au fost, se pare, în conştiinţa maselor manipulate de se ştie cine, rezolvate, iată, chibiţii s-au unit pe on-line cerînd capul lui Piţurcă.
Desigur, la o analiză atentă, din punct de vedere tactic, psihologic etc. etc., antrenorul Naţionalei a făcut multe greşeli, care au contribuit la contraperformanţa din partida cu rezervele Olandei, pierdută în mod penibil, de o oaste în derută, cu picioarele de lut (moale) şi minţile plecate cu sorcova.
Am scris mereu că, în fotbal este ca în viaţă şi că acesta nu poate arăta altfel decît societatea românească, fiind totodată integrat perfect caracteristicilor unui neam învăţat mai mult cu condiţia de slugă.
Citiţi şi dumneavoastră, stimaţi cititori, numele echipelor calificate în sferturile de finală. Germania, Portugalia, Turcia, Olanda, Rusia, Spania, Italia, ţări mai mari sau mai mici decît a noastră, au fost, într-o perioadă istorică sau alta, imperii. Popoare care au cîştigat războaie, au sorbit adînc din cupa victoriei, au ştiut să primească, demn, şi amărăciunea înfrîngerii. Au căzut, s-au ridicat, luptînd pe viaţă şi pe moarte, nu căutînd tot felul de tertipuri, ca oştile noastre care, evident, datorită conducătorilor care au implementat mentalitatea de care vorbeam, ba se ascundeau prin păduri, ba schimbau armele, ba încercau tot felul de şmecherii, aşteptînd de la adversari “cadouri” ce nu au venit niciodată. Fotbaliştii noştri s-au arătat exponenţi perfecţi ai unei stări care ne-a marcat şi ne influenţează în continuare o istorie nu prea glorioasă. De altfel, nu ştiu de ce s-au înfuriat suporterii – care, altfel, au lăcrimat la lălăiala fotbaliatorilor – pe imnul “Deşteaptă-te, române!”, pentru că mie mi se pare, deocamdată, singurul îndemn valabil pentru un neam adormit.
Adormit, spun unii, dar leneş, furăcios, şmecher, refractar la efort, în curs de analfabetizare accelerată. Cam asta este, gloria aparţine celor puternici, celor care ştiu să cîştige dar şi să piardă luptînd, nu aşteptînd să le pice para mălăiaţă din pomul care nu există.
Cît despre a opta echipă, Croaţia, nu are rost să mai insist demonstrînd ce fel de popor reprezintă…
