Chestiunea Zilei cu Eduard Huidan

De mult nu au mai sunat atît de insistent telefoanele redacţiei, mai-mai să se blocheze liniile. Membri de partid, să precizăm, PSD, aliaţi sau adversari politici ai social democraţilor, simpli cetăţeni, ca să spunem aşa, au ţinut să comenteze, în fel şi chip, un fenomen care părea, pînă nu de mult, de natura paranormalului, debarcarea preşedintelui Constantin Niţă din fruntea organizaţiei pe care a condus-o din eşec în eşec.

De-a lungul mandatelor sale, “onorabilul” preşedinte - care nu a ţinut niciodată seama de faptul că lumea este plină de mormintele unor personaje care s-au crezut de neînlocuit dar merge înainte - a cedat, de fiecare dată, deliberat, în beneficiul unor relaţii “speciale” cu cîştigătorii, Primăria Braşovului, ca şi Consiliul Judeţean, încercînd să acrediteze ideea că, în ciuda faptului că beneficiază de un “mare conducător”, PSD Braşov nu are “lipici” la electorat.

De fiecare dată, “gogoşile” - nici o legătură cu fursecurile sau savarinele - au fost înghiţite pe nemestecate de conducerea superioară, care l-a tratat pe dom’ Costel ca “băiat bun”.

“Bun la toate”, au întreţinut “legenda” acoliţii săi - procopsiţi peste noapte, beneficiari, mai ales în timpul guvernării PSD, de avantaje importante - care au acreditat ideea că “şeful” este de neclintit, datorită “tăşcuţei” cu care s-ar fi prezentat sau s-ar prezenta la Năstase, cît a fost cazul, la Geoană, după întoarcerea spatelui fostului preşedinte, la alte personalităţi care, chipurile, contra “mici atenţii”, l-ar fi susţinut etern în funcţia din care, iată, nu s-a dat dus pînă nu i s-a tras un şut în partea posterioară.

În paranteză fie spus, doar Braşovul, Clujul - despre care toată lumea ştie că joacă cu sigla Băse pe tricourile portocalii, dăruite de Boc&Comp. - şi Bihorul s-au pus, refuzînd o demisie de onoare, în situaţia umilitoare de a-şi vedea conducerile organizaţiilor dizolvate printr-o decizie, ca o palmă răsunătoare, de la vîrf.

Prin dispariţia “eternului” preşedinte al organizaţiei - de la conducerea acesteia, evident - pesediştii braşoveni au şansa de a constitui o stîngă puternică, menită să asigure atît de necesarul, pentru democraţie, echilibru pe scena politică locală.

Deocamdată însă, organizaţia este controlată de “băieţii” celui care, cel puţin pînă la închiderea ediţiei, rămîne vicepreşedinte al PSD, pe ţară, ceea ce i-a făcut deja pe “contribuabilii” la rezultatele ruşinoase de la alegerile locale să îi ameninţe pe cei care ar dori o schimbare radicală cu întoarcerea “eternului” dom’ Costel, care “va face să curgă sînge”.

Lucru posibil doar dacă, într-adevăr, principiul “tăşcuţei”, cu care ar fi bătut drumul Bucureştiul ani de zile, funcţionează. Primul semnal după mazilire este că o serie de persoane cu idei social-democrate, care au stat deoparte din cauza amintitului domn, dar şi alţi simpatizanţi s-ar putea apropia de PSD Braşov, care, în sfîrşit, nu mai este asimilat ca aparţinînd lui Constantin Niţă.