Archive for 6 ianuarie 2008

Campioni la fudulie

ianuarie 6, 2008

Un prieten cu bune legături în ţara cantoanelor şi a referendumurilor – unde chiar s-a declanşat un fel de criză politică, dar acesta este un alt subiect – mi-a relatat o interesantă poveste de iarnă, cu ceasuri de lux.

Pe scurt, una dintre cele mai cunoscute firme producătoare de ceasuri, din lume, evident, a produs spre sfîrşitul anului trecut o serie limitată, de 300 de ceasuri de lux. Desigur, la un preţ, pe unitate, absolut ameţitor.

Intenţia producătorului era ca, după vînzarea celor 300 de ceasuri, să organizeze o serie de întîlniri cu „fericiţii” proprietari, în ţările acestora. Acţiunea se dorea a fi atît de marketing, cît şi o încercare de fidelizare a clienţilor, de creare a senzaţiei de apartenenţă la un club elitist.

Socotelile de acasă nu s-au potrivit însă cu cele din România mereu surprinzătoare, fiindcă, rapid, 220 de ceasuri din seria respectivă au luat drumul ţării noastre minunate, cu superbogaţi care se bat în maşini, yahturi, viloaie, bijuterii etc., etc., spre bucuria „prostimii” – a „calicilor” cum îşi definesc ei concetăţenii, care fac rating emisiunilor de doi bani şi tiraje tabloidelor şi revistelor de fiţe – dornică de asemenea informaţii, chiar dacă ele vin dintr-o lume a ţoapelor vremurilor noi.

Văzînd rezultatul acţiunii, producătorii şi-au frecat bucuroşi mîinile, căci au încasat banii nesperat de repede, şi au renunţat la întîlnirile programate, fiindcă nu avea rost o discuţie cu 220 de mîndri posesori de ceasuri cît cepele, pentru care ar fi fost nevoie să se închirieze nu chiar Romexpo, însă vreunul din marile saloane de la Hilton sau Marriott, în mod sigur.

Ceea ce ar fi transformat totul, în vreun fel de nuntă, botez, parastas sau cine mai ştie ce, a la Columbeanu, Prigoană, Adrian Minune, Florin Salam sau alte „mărci” atît de dragi românilor. Amicul mi-a adus aminte, deşi e plecat de mult, de vorba aceea, românească, potrivit căreia, „Prostul, dacă nu-i fudul/ Parcă nu e prost destul”… Mă rog, părerea lui.

Eu i-am relatat, desigur, păstrînd proporţiile, bătălia de la Braşov, pe ceasurile de 3-5 milioane, ştifturi, cum ar zice cei 220, cînd, pensionari, care se plîngeau că nu au bani de murături, o mulţime de simpli cetăţeni, de condiţie modestă, s-au îmbrîncit şi înjurat ca chiorii – nici o aluzie la vreun împărat – pentru a deveni fericiţii posesori ai unor obiecte de gust şi calitate îndoielnice, însă, ideale pentru a le satisface pofta de… „fudulire”.

Ceea ce, la urma urmei, confirmă o anumită stare, generată de o mentalitate caracteristică unei lumi, aflată tot la porţile Orientului, ameţită de sclipirea mărgelelor, a cărei personalitate se defineşte, vorba unui autor autohton, prin „inele, cercei, beteală”!

Reclame