Mere pentru Eminescu

Reproduc acest blog postat în 14 ianuarie 2008, inspirat dintr-un gest emoționant, produs, atenție, în 1950!Gest care, acum, cînd EMINESCU a fost pus practic la index, cu complicitatea unor intelectuali care au ocupat ”scena” și care își acordă NOBELURI virtuale sugînd de la toate regimurile, este greu de imaginat.Poate că era O LUME MAI CURATĂ…

Călăraşi, anul 1950, 15 ianuarie, o zi de iarnă cîinoasă. La aprozare, o minune pentru acele vremuri grele, „s-au băgat” mere. Cîte 5 kilograme pentru fiecare familie. Nu întîmplător, ci cu prilejul unui eveniment deosebit, dincolo de politica mizerabilă din acei ani, cînd părea că speranţa părăsise România.

Cineva a avut ideea şi curajul ca, la centenarul Poetului Naţional, Eminescu, să facă un gest simbolic, care să aducă oamenilor, din acel loc uitat de lume, o bucurie dar şi să constituie un prilej de aducere aminte.

Episodul mi-a fost relatat de o doamnă, în vîrstă, evident, care şi acum, după atîţia ani, mai trădează emoţia trăită atunci. Anii care au urmat au fost cumpliţi pentru cultura română, cei veniţi pe tancuri – ai căror urmaşi ne dau acum lecţii – umplînd puşcăriile cu oameni de mare valoare, repere, în timp, ale unui popor cu o forţă creatoare impresionantă.

De ziua lui Eminescu, călărăşenii au mîncat mere.

Mere mai strîmbe, mai cu viermi, mirosind însă superb, cu un gust adevărat şi nu mere importate, fade, însă bune de pus, vorba unui poet, pe televizor. Şi poate, unii dintre ei, au recitat din versurile poetului nepereche.

În anii de după ’89, cei care s-au autodeclarat „intelectualii naţiunii” nu numai că strîmbă din nas la această mare sărbătoare, dar încearcă, perseverent, să distrugă şi să ducă în derizoriu imaginea şi Opera Poetului.

Desigur, bolboroselile lor, pline de venin, rămîn vremelnice, iar Luceafărul va străluci peste ani.

În 1950, repet, în vremuri cumplite, poate, la Călăraşi, muşcînd dintr-un măr, vreun profesor, înspăimîntat de ce se întîmplă, cu ţara, cu oamenii ei, o fi rostit, pentru sine, pentru cei apropiaţi, în care mai avea încredere, versuri ce nu şi-au pierdut nici acum actualitatea: „… Căci aceloraşi mijloace/ Se supun cîte există,/ Şi de mii de ani încoace/ Lumea-i veselă şi tristă;/ Alte măşti, aceeaşi piesă,/ Alte guri, aceeaşi gamă,/ Amăgit atît de-adese/ Nu spera şi nu ai teamă”.

Anunțuri

Etichete: , ,

4 răspunsuri to “Mere pentru Eminescu”

  1. De ziua lui Mihail Eminescu… cu scriitorul şi ziaristul Eduard Huidan « Teologie pentru azi Says:

    […] post-eminesciană, dintr-o Românie sensibilă, altfel, dar sensibilă, la centenarul lui Mihail. Mere pentru Eminescu este o surpriză editorială, o inedită pentru această zi în wordpress […]

  2. Mihai Eminescu Says:

    Va urez sa priviti lumea cu aceeasi sete de mere!
    Apreciez ca ati scris acest post in aceasta zi.

  3. Ella Says:

    Asa este: ,,În anii de după ‘89, cei care s-au autodeclarat “intelectualii naţiunii” nu numai că strîmbă din nas la această mare sărbătoare, dar încearcă, perseverent, să distrugă şi să ducă în derizoriu imaginea şi Opera Poetului.”

    Ce le raspundem noi?

    Arma cuvantului la Mihai Eminescu

    Spre Eminescu. Raspuns romanesc la amenintarile prezentului si la provocarile viitorului

    CopyLIBER amindoua.

  4. MERE PENTRU EMINESCU… | Says:

    […] Mere pentru Eminescu […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: