Archive for 17 ianuarie 2008

Iuscenko face, Băsescu tace!

ianuarie 17, 2008

Dedicat cu întreaga fiinţă luptelor desfăşurate în mahalaua politică internă, preşedintele Traian Băsescu, altfel un campion al „extinderii” competenţelor sale constituţionale, îşi exercită doar atunci cînd îi vine bine la gură prerogativele sale privind problemele externe ale României.

Chiar cînd marinarul, mai ceva decît croitoraşul cel isteţ, strivea 8 miniştri dintr-o lovitură, dinspre Kiev se anunţa că liderul ucrainean Viktor Iuscenko a semnat un decret prin care transformă Insula Şerpilor în zonă economică liberă, adică, într-un paradis fiscal, în acelaşi document fiind incluse şi lucrările la Canalul Bîstroe.

Băsescu, ocupat cu împroşcarea cu rahat a adversarilor politici, nici nu a observat ce se întîmplă într-o zonă pe care, se pare, a abandonat-o asemeni flotei pierdute. Făcînd puţină istorie, trebuie să arătăm că această insulă, cedată Uniunii Sovietice, în 1948, cu un proces-verbal – nul din punct de vedere al dreptului internaţional – nu a fost abandonată nici măcar în perioada ceauşistă, partea română iniţiind runde de negocieri, la nivel de experţi, în 1967, 1975, 1976, 1978, 1980, 1986 şi 1987, an în care a şi refuzat oferta sovietică de cedare a 4000 de kilometri pătraţi… din jurul insulei.

Despre importanţa strategico-militară a acesteia, nu are rost să vorbim. Din 1991, Insula Şerpilor a trecut în administrarea Ucrainei care, perseverent, pretinde că este locuită şi acţionează în acest sens, deschizînd o sucursală de bancă, un oficiu poştal, un punct de prim-ajutor etc. etc., strategie care îi permite să solicite dreptul la un platou continental de 20 kilometri.

Acest lucru este extrem de important, avînd în vedere că în apropierea insulei, au fost descoperite zăcăminte de petrol, circa 10 milioane de tone, şi gaze naturale, 1 miliard de metri cubi, alte prospecţiuni fiind în curs.

În timp ce România doarme, companiile petroliere British Petroleum şi Royal Dutsch Shell, ca şi OMV (!) semnează contracte cu Ucraina! Chiar dacă la Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga se află pe rol, din septembrie 2004, litigiul dintre România şi Ucraina, vecinii noştri punctează constant, în timp ce noi dăm doar, din cînd în cînd, din gură. Sau tăcem, reacţionînd apoi întîrziat, într-o dispută cu o miză uriaşă, strategică, căci include accesul în apele teritoriale, precum şi economică, avînd în vedere resursele de hidrocarburi.

În contextul jafului generalizat, al distrugerii programate a economiei ţării, modul în care este tratată situaţia Insulei Şerpilor, povestea Canalului Bîstroe etc. etc. pare normal. Importantă este doar acapararea puterii pe plan intern, prin orice mijloace, într-un scandal nesfîrşit.

Ceea ce se întîmplă în şi dinspre afara graniţelor, nu se pune, şi cum Ucraina forţează intrarea într-un NATO în care noi am ajuns prea tîrziu şi fără niciun folos, s-ar putea să pierdem, este drept, fără luptă, probabil tot printr-un fel de proces-verbal, la o indicaţie fermă, şi această dispută, oricum, neinteresantă pentru politicienii dîmboviţeni, în frunte cu războinicul lor din dealul Cotrocenilor.

Reclame