Archive for Aprilie 2008

Cu „cabinetele 2”, înainte

Aprilie 30, 2008

Printre „pomenile” aberante, născute de minţile celor care nu văd altceva în faţă, în acest an, decît alegători de prins cu orice mijloace, se numără şi acordarea de credite subvenţionate pentru femeile – antreprenor.

Potrivit acestei iniţiative, zic unii, populistă şi de dreapta, deşi, la noi, stînga – dreapta, nu contează, e cam acelaşi lucru, IMM-urile, în care persoanele de sex feminin sînt administrator sau acţionar majoritar, pot obţine, prin Eximbank, evident, bancă de stat, credite ale căror dobînzi şi garanţii sînt subvenţionate de generosul nostru stat.

Conform amintitei „găselniţe” a „Comitetului Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări”, dobînda subvenţionată înseamnă un cadou de 5 puncte procentuale sub dobînzile practicate pe piaţă! Trecînd peste faptul că iniţiativa reprezintă, clar, o discriminare pozitivă – în fond, de ce nu ar beneficia de acelaşi tratament şi bărbaţii, chiar dacă nu au încă o zi a lor – cred că românii vor găsi repede soluţii pentru a beneficia din plin de noua pomană.

Astfel, în IMM-urile care, dintr-un motiv sau altul, sînt conduse de bărbaţi, care mai sînt şi acţionari majoritari, „frîiele” vor fi trecute în mîinile „cabinetelor 2”, adică ale nevestelor, amantelor, soacrelor mai puţin, fiicelor, altor persoane de sex feminin şi de încredere, pentru ca afacerea să prospere şi datorită accesului deschis la un credit subvenţionat de stat.

Aşa că, bărbaţii nu au de ce să se supere, femeile nu numai că se simt băgate în seamă, dar vor promova şi pe acte semnate şi parafate – chiar dacă, în realitate, „cabinetele 2” conduc, oricum, din umbră – iar de pierdut vor pierde proştii. Să fie primit!

Anunțuri

350.000

Aprilie 29, 2008

Acesta este numărul copiilor din România care au cel puţin un părinte la muncă în străinătate! Avem de-a face, se poate spune, fără a greşi, cu o generaţie al cărui viitor este grav ameninţat. Chiar dacă unii îşi fac iluzii, cum că educaţia se poate face prin telefon, este limpede că aceşti copii, lipsiţi de căldura părintească, de supravegherea familiei, pe fondul căderii dramatice a nivelului actului educaţional în sistemul nostru de învăţămînt, riscă să devină o problemă pentru o societate şi aşa aflată în criză morală.

Această stare este agravată şi de faptul că înşişi părinţii lor au îngrozit Europa, mulţi dintre ei comiţînd grave încălcări ale legii, alţii uitînd pur şi simplu de copiii lăsaţi acasă. În paranteză fie spus, numai în Italia aproape 3000 de români se află în puşcării. Faţă de această stare de lucruri îngrijorătoare, care dă o perspectivă sumbră viitorului societăţii româneşti, onor conducătorii manifestă o pasivitate condamnabilă. Declaraţiile lor demagogice privind ridicarea nivelului actului de învăţămînt, ocazionate, în special, de anul electoral în care ne aflăm, nu ţin loc de programe, menite să amelioreze măcar condiţiile în care cresc sute de mii de copii lăsaţi, practic, la voia soartei.

Desigur, cauzele sînt mult mai adînci, ele fiind generate de lipsa de viziune, de cultură politică, de strategie economică a celor care, ei înşişi ameţiţi de putere, de ambiţii meschine, de dorinţa de îmbogăţire rapidă etc., etc. conduc o corabie beată, aflată în derivă, fără să ştie încotro se îndreaptă.

Cei 350.000, dacă nu or fi mult mai mulţi, ceea ce oricum se va întîmpla în perioada următoare, sînt, totuşi, copiii noştri şi ar trebui să facem ceva pentru ei. Asta, pînă nu se vor transforma în monştri, mai periculoşi decît părinţii lor care fură, violează, omoară etc., etc, pe unde se află, trimiţînd România undeva, dincolo, de limitele cele mai de jos ale civilizaţiei.

Foaie pentru minte, inimă şi literatură, 26-27 aprilie 2008

Aprilie 29, 2008

Vă ofer exclusiv la mine pe blog, suplimentul cultural al Gazetei de Transilvania, “Foaie pentru minte, inimă şi literatură”.

1bfoaie26-27aprilie

2bfoaie26-27aprilie

3bfoaie26-27aprilie

4bfoaie26-27aprilie

Sacoşele de partid

Aprilie 23, 2008

Biroul Electoral Central, o instituţie compromisă la fiecare dintre alegerile locale sau generale, desfăşurate în scumpa noastră ţărişoară, anunţă, într-o tonalitate ce se vrea intransigentă, ce au şi ce n-au voie să ofere, drept cadouri, în campanie, candidaţii pentru funcţiile de consilieri, primari şi preşedinţi de consilii judeţene.

Dacă ar fi să ne luăm după BEC, aceştia pot să „le bage” cetăţenilor brichete – cu care aceştia să arunce în arbitrii dar şi în candidaţii adverşi – pixuri, tricouri, găleţi – aici este greu de apreciat cu ce vor fi umplute înainte de aruncare – tricouri, fulare, toate inscripţionate cu însemnele partidului şi numele „donatorului”.

Mai la vale, comunicatul zice că se constituie ca infracţiune oferirea de bani, alimente, băuturi alcoolice şi nealcoolice, produse din tutun şi produse nealimentare. Cum ne aflăm în plină campanie de pomeni, iată cam ce conţine una dintre „sacoşele de partid” oferite în aceste zile: un cozonac, un kilogram de zahăr, o sticlă cu vin, o cutie de bomboane, o sticlă cu suc, un iepuraş de ciocolată şi un ou de ciocolată.

Curat interzise toate, ar spune „vigilenţii” de la BEC. Cum, însă, trăim în România, de acum, pînă în ziua votului – căci şi atunci se dăruieşte, este drept, mai mult în bani, pentru că este mai simplu de cumpărat votantul – o să asistăm cu toţii la încălcarea constantă a interdicţiilor formulate de BEC. Evident, sancţiunile vor fi puţine şi absolut întîmplătoare.

Cît despre „daruri”, în legătură cu care tot BEC zice că acelea admise nu costă mare lucru, în timp ce cele interzise au o valoare semnificativă, să fie primite! Teoria potrivit căreia oferirea de bunuri interzise urmăreşte obţinerea de voturi şi nu popularizarea candidaţilor, este de-a dreptul imbecilă. Păi, ce vor candidaţii? Popularitate sau voturi?

La start

Aprilie 23, 2008

Gata, listele cu candidaţi pentru alegerile locale au fost predate! De acum, cel puţin teoretic, nimic nu se mai poate schimba. Cei care se vor alege, ca să zicem aşa, se cam ştiu după poziţiile adjudecate pe amintitele liste. De asemenea, în pas de „încălzire” se află şi cei care s-ar putea, unii chiar conform unor promisiuni ferme, să beneficieze de pe urma retragerii unor „locomotive”, după ce acestea îşi vor fi făcut datoria.

Desigur, ne aflăm în campanie electorală de multă vreme, partidele, prin vocile cele mai autorizate, îşi promovează zilnic argumentele cu care speră să cîştige electoratul, însă, oficial, competiţia se va declanşa la începutul lui mai.

Competitorii nu mai au însă răbdare şi s-au avîntat, care cum a putut şi cu ce este dotat, în lupta electorală. Cu cît a investit mai mult – se vorbeşte de „tarife” plecînd de la cîteva zeci pînă la cîteva sute de mii de euro – „concurentul” se mobilizează mai tare, fiindcă riscul de a rămîne în pagubă, în caz că nu va fi ales, este destul de mare.

În această conjunctură, firesc, ne aşteptăm la o bătălie crîncenă. Bine ar fi să se poarte decent, cît de cît în spiritul fair-play-ului politic dar şi al bunului simţ, fără desfăşurări de aruncări cu noroi sau chiar cu rahat asupra adversarilor, fără atacuri la persoană şi la familii, confruntarea rămînînd în zona programelor care îi interesează pe cetăţeni.

Sigur, vor fi şi promisiuni care nu se vor împlini niciodată, pentru că, în politica românească, a promite şi a nu te ţine de cuvînt este un lucru obişnuit, pe care, cel puţin pînă acum, electoratul, care votează mai mult emoţional, nu s-a prea înghesuit să-l sancţioneze.

Deci, concurenţii, cu fulare colorate, cu felicitări de Paşte în dinţi, cu publicaţii de campanie răspîndite prin cutiile poştale ale alegătorilor, cu berea la rece şi carnea de mici la macerat, mă rog, cu tot arsenalul de campanie, s-au aliniat la start. Să vezi comédie cînd vor porni, evident, lansat!

Editînd tîmpenii

Aprilie 21, 2008

Se pare că blestemul politicienilor sfertodocţi este unul de care România nu va scăpa niciodată. El se transmite din generaţie în generaţie, tinerii aduşi, pe criterii balcanice, în prima linie a politichiei româneşti, fiind creaţi după chipul şi asemănarea… tăticilor.

Iată, noua vedetă a PD-L, Elena, nu Udrea, ci Băsescu, a produs o nouă perlă de a căzut naţiunea pe spate. Încercînd să îi aducă un elogiu „gînditorului” Traian, pardon, Emil Boc, ea a afirmat că acesta „editează perfect cîteva fraze”, în timp ce „unii dintre noi spunem numai cîteva cuvinte”.

Măi, să fie! În timp ce unii spun cîteva vorbe, Boc, cel care făcea poc la emisiunea lui Gheorghe, editează fraze. Dacă domnişoara ar fi luat în mînă, absolut întîmplător, un dicţionar al limbii pe care o face praf de cîte ori apucă, ar fi aflat că a edita înseamnă „a efectua operaţiile legate de pregătirea pentru tipar, de tipărirea şi de răspîndirea unei cărţi sau a unei publicaţii”.

Cum însă dumneaei are probabil tot timpul ocupat de defilările pe diverse podiumuri ale prezentărilor de modă şi de prezenţa în locaţiile de fiţe, ceea ce presupune o constantă duşmănie pe cărţi, „scăparea” este una normală, care îi defineşte nivelul de cultură cu care s-a aruncat, cu aplomb, în politică.

În timp ce dumneaei „editează”, adică emite tîmpenii, tineri remarcabili, cu cîte două-trei facultăţi, cu masterate în România sau peste hotare, lipsiţi de „spate”, dezamăgiţi de sistem, îşi caută drumul cît mai departe de ţara care îi refuză.

Foaie pentru minte, inimă şi literatură, 19-20 aprilie 2008

Aprilie 18, 2008

Vă ofer exclusiv la mine pe blog, suplimentul cultural al Gazetei de Transilvania, “Foaie pentru minte, inimă şi literatură”.

1bfoaie19-20aprilie

2bfoaie19-20-aprilie

3bfoaie19-20aprilie

4bfoaie19-20aprilie

Scutul şi interesul

Aprilie 18, 2008

Pe fondul jubilaţiei – în special prezidenţiale, căreia i se adaugă domnişorii, inclusiv cu fustă, din rîndurile organizaţiilor „intelectualilor buni” – legate de „uriaşul succes” al summit-ului despre care puţine ziare străine, preocupate de „meciul” dintre şefii de state şi guverne europene şi „unchiul Sam”, ca şi de cel dintre Putin şi Bush, au scris că s-a desfăşurat la Bucureşti, în ţări provenite, ca şi noi, din fosta zonă comunistă, intrate şi ele în NATO şi UE, se petrec evenimente interesante.

Exemplele cele mai semnificative vin dinspre Cehia şi Polonia, care, deşi au obţinut de la „unchiul Sam” avantaje legate de mult-discutatele vize, negociază extrem de dur amplasarea controversatului scut antirachetă, despre care, de altfel, şi unii oficiali ai Pentagonului afirmă că ar fi un fel de frecţie la un picior de lemn, nefăcînd faţă, din punct de vedere al performanţelor, unei eventuale dar puţin probabile ameninţări iraniene.

Scurt, cehii, cărora li s-a cerut să găzduiască întregul scut, adică şi radarul şi rachetele, fac fiţe, în timp ce polonezii, mai duri – aşa cum au procedat şi în negocierile pentru Uniunea Europeană, în special la capitolul agricultură, unde noi ne-am pus poalele-n cap, ca de obicei – pun condiţii legate de un ajutor american substanţial, pe termen lung, pentru dotarea armatei, inclusiv cu un sistem de apărare antiaeriană „Patriot” – împotriva cui? – dar şi de alte avantaje.

Noi, cu coada sus, dacă ar fi să ne luăm după preşedinte şi cîntătorii lui, oferim orice, contra nimic sau, pardon, pentru o oarecare laudă, rostită, în batjocură, după linsul unei îngheţate băsesciene. Conjunctura politică şi militară internaţională este una complicată. România, cu o diplomaţie jalnică, cu o strategie de politică externă după cum i se năzare preşedintelui sau după cît pot „yesmanii” cunoscuţi, nu contează în ecuaţia respectivă, „eforturile” de organizare a summit-ului – exagerate, şi voi reveni pe această temă într-o însemnare viitoare – fiind de domeniul efemerului.

Nu numai Cehia şi Polonia au discuţii „aplicate” cu SUA, ci şi Uniunea Europeană, care a anunţat, cu fermitate, că nu va oferi americanilor acces nelimitat la informaţiile personale obţinute în cadrul controalelor de la frontierele sale, în schimbul ridicării vizelor.

În acest context, modul în care sînt „negociate” interesele României – adică, în nici un fel sau prin scenarii valabile 50%, de care ştim numai noi, fiind vînturate electoral pe plan intern – poate fi unul cu efecte negative majore, chiar şi pe termen scurt, ca să nu mai vorbim de perspectiva mai îndepărtată. La această temă, strofocările penibile, cu Ucraina şi Georgia în NATO, cu Moldova în UE, nu se pun, ele intrînd în zona ţînţarului care tot încearcă să dialogheze cu elefantul plecat de-acasă.

A ouat „Electrica”

Aprilie 18, 2008

Pentru mine, ca şi pentru alţi mulţi „consumatori”, modul în care sînt redactate contractele cu „Electrica” – în speţă „Transilvania Sud” – reprezintă o capcană în care mai bine este să nu te bagi şi să accepţi tacit toate condiţiile pentru că, oricum, nu ai vreo şansă de succes dacă încerci să înţelegi anumite lucruri, ca să nu mai vorbesc de vreo eventuală contestaţie.

Respectiva societate mi s-a părut însă şi una foarte strînsă la pungă, dacă ar fi doar să dau exemplu comunicatele de presă pe care le dă cînd ne „suflă în lampă” – adică ne întrerupe furnizarea de curent, justificat sau nu – pe care are pretenţia să le publicăm gratuit, ceea ce şi facem, fiind, chipurile, de interes public.

Aceasta, deşi toată lumea plăteşte serviciile „Electricăi”. Încheind acest expozeu, poate prea lung, vin la „chestiune”, aducînd în atenţie un scandal declanşat de o poveste cu ouă de Paşte.

Scurt, abonaţii de la „SC Electrica Furnizare Transilvania Sud SA” au primit nişte facturi – felicitare, pe care sînt desenate (fotografiate?), într-o grafică de doi bani, nişte ouă roşii, sub care sînt însăilate nişte urări banale.

Urări banale care vin dinspre „sursa ta de energie”, cum stă scris în capul foii respective. Mă rog, să fie primit, însă, s-a ivit o problemă. Pe unul din ouă, chiar în centrul făcăturii se află figurată stema Ungariei Mari!

Nu insist asupra „întîmplătoarei” apariţii grafice, însă, mă întreb, ca orice „consumator” normal, cît a costat povestea, avînd în vedere că amintita societate are peste un milion de abonaţi. Că s-o fi făcut licitaţie, că o fi fost încredinţare directă, nici nu mai are importanţă. Cert este că „Electrica Furnizare Transilvania Sud” a ouat.

Ouă roşii, însă, nu pentru clienţi, ci pentru cine o fi făcut tipăritura şi pentru cine, în calitate de ordonator al acesteia, o fi luat, poate, vreun comision.

Asta este, facturile cresc mereu, „hrănite”, desigur, şi din asemenea… ouă. Mă mai întreb doar, ca un abonat naiv ce sînt, ce s-ar fi întîmplat dacă, pe vreunul din ouăle amintite, „prestatorul” ar fi tipărit vreo femeie goală sau, Doamne fereşte, vreo zvastică?

Curioasa de la PD

Aprilie 16, 2008

Continuă să se facă valuri pe tema marelui succes al organizării summit-ului NATO de la Bucureşti. Declaraţii bombastice, seminarii, forumuri – lipsesc doar, însă nu este prea tîrziu, odele în „versuri nemuritoare”, montajele de sunet şi lumină – piepturile bombate de mîndrie ale onor-conducătorilor naţiunii etc. etc., alcătuiesc un peisaj demn de o ţară din fundul Africii.

În acest context triumfalist, miercuri, la unul dintre forumurile menite să facă alte baloane de săpun pe tema summit-ului, prezidat de însuşi întîiul stătător de la Cotroceni, o celebră blondă a ieşit în faţă, cu un text învăţat pe deasupra, menit să îi ridice o minge la fileu celui căruia i-a fost consilier(ă) şi sprijin de nădejde.

Întrebarea – referitoare la situaţia Georgiei şi Ucrainei, în legătură cu care ne-am tot agitat fără să ne-o ceară nimeni, precum şi la relaţiile cu Rusia – nici nu are importanţă. Interesant este modul în care onor-preşedintele a fructificat pasa celei răsfăţată şi cu apelativul – glorios, dacă ne gîndim la o „antemergătoare” arsă pe rug – de fecioara din Pleşcoi.

Cel de care aceasta a declarat că este mîndră, s-a izmenit puţin, adică „lăsaţi, lăsaţi, nu e nevoie…”, după care a luat-o americăneşte, grăind cam aşa: „OK! O întrebare foarte complicată, Partidul Democrat a devenit foarte curios…”. S-a produs o oarecare nedumerire, unii, mai naivi, închipuindu-şi chiar că preşedintele nu mai are comunicare cu cea pe care a alintat-o, numind-o „Partidul Democrat”, deşi, se ştie, dumneaei se află în plin asalt asupra poziţiilor înalte oferite de o viitoare victorie în alegeri a Partidului Democrat Liberal, cel apelat, probabil, cu „Dragă, Stolo”.

După care, stimulat de „curiozitate”, a mai dat una spunînd că Băsescu şi Putin îşi respectă întotdeauna cuvîntul. Despre Băsescu, OK sau haraşo, ca să folosim limba celui pe care, pînă mai ieri, îl considera duşman, aşa este, sîntem convinşi, însă nimeni nu poate garanta că Putin, care în curînd nici nu va mai fi preşedinte, ştie ceva despre vreun cuvînt pe care l-ar fi dat celui care îl acuza, cîndva, că a făcut din Marea Neagră un lac rusesc şi, cu cîteva zile înaintea „istoricului” summit, îl îndemna să nu-i fie frică (!?!) să vină la Bucureşti.

Acum, noroc că a venit singur, Armata a 14-a avînd altă treabă, însă, lăsînd gluma la o parte, tot spectacolul, pus în scenă sub genericul „Curiozitatea doamnei Udrea”, nu numai că este de prost gust, aducînd aminte de înscenările din „iepoca de glorie” a lui Ceauşescu, dar oferă şi destule motive de îngrijorare pentru cei care mai cred încă în democraţia noastră, originală sau cum o fi ea.