Archive for Septembrie 2008

„Vă rasa’n…”

Septembrie 24, 2008

Timp de cîteva zile, la Paris, nu am auzit, deşi am circulat mult, în diverse medii, nici o înjurătură.

Chiar am simţit un oarecare disconfort, căci, la noi, dacă străbaţi, de exemplu, strada Republicii, de la un cap la altul, nu se poate să nu „beneficiezi”, nu neapărat direct, de un recital de ziceri „d’ale noastre”.

M-a scos din plictiseală, un balaoacheş, cu un acordeon – la care nu ştiu dacă se pricepea sau nu – care, pe bulevardul Saint Michel, aproape de Piaţa Sorbona, gonit fiind, probabil, de la locul de „produs” sau din alte cauze, revărsa un potop de „Vă rasa’n … de franceji!”.

Pun punct relatării acestui episod, pe care poate nici nu vi l-aş fi adus în atenţie dacă, la întoarcerea în ţară, una dintre primele ştiri auzite la radio nu ar fi fost una care relata o promisiune electorală a lui Mircea Geoană, cel numit Prostănacul.

Cică, părerea dumnealui, dacă ar ieşi PSD-ul cîştigător în alegeri, ar oferi cîte 20.000 de euro, primă, fiecărui român care se va întoarce în ţară!

Generos, liderul pesedist, care se şi vede uns premier de către Traian Băsescu!

Faceţi socoteala, dacă vor reveni în ţară 1 milion din cele vreo 3 de români pripăşiţi pe afară, ce sumă imensă ar trebui să pună statul – pe spinarea contribuabililor, adică tot a noastră – la bătaie!

Electoral, Geoană, sfătuit de tot felul de corlăţeni, crede, probabil, că dă bine. Au apărut însă, rapid, scenariile băşcălioase.

Un cititor îmi relata unul simplu: „Am hotărît împreună cu nevasta, de comun acord, să divorţăm rapid, după care să emigrăm scurt, într-o ţară care precis ne va primi operativ.

Vom vota PSD-ul, iar apoi, cînd Geoană va deschide punga, vom reveni în ţară şi vom încasa, divorţaţi fiind, cîte 20.000.

După aceea, ne vom reface viaţa, tot împreună, şi poate ne va da PSD-ul şi vreo 2-300 de euro, primă pentru noii căsătoriţi.

Desigur, vom pune şi de-o nuntă, d’aia cu donatori generoşi, de la manelişti pînă la politicieni, unde am mai putea strînge, dacă scriem pe invitaţii «Noi am ales România», căci dă bine electoral şi la popor, încă vreo 100.000 de euroi.

Odată umflaţi banii, ne-am căra dracului să trăim în Austria, Elveţia sau măcar Ungaria, unde, cu 20.000, cică poţi să-ţi cumperi o casă decentă…”.

Haios scenariu! Imaginaţi-vă, însă, cam cum se va întîmpla, cînd vor reveni sutele de mii de balaoacheşi, de pe Saint Michel şi de pe celelalte mari bulevarde ale lumii, unde se află la cîntat, ciordit şi alte „meserii”, unele dintre cele mai vechi din lume, să umfle euroii lui Geoană.

După care, firesc, or să-i tragă un „… ţi rasa’n …!” şi or să plece în lumea largă, să-şi vadă de viaţa lor, aşa cum le place şi cum le este mai lesne de trăit…

Foaie pentru minte, inimă şi literatură, 20-21 septembrie 2008

Septembrie 20, 2008

Vă ofer exclusiv la mine pe blog, suplimentul cultural al Gazetei de Transilvania, “Foaie pentru minte, inimă şi literatură”.

1bfoaie20-21septembrie

2bfoaie20-21septembrie

3bfoaie20-21septembrie

4bfoaie20-21septembrie

Fără ură

Septembrie 12, 2008

Aristocraţia română, de altfel, extrem de „subţire”, în ciuda numărului relativ mare al celor care încearcă să se legitimeze ca făcînd parte, istoric vorbind, din această zonă, a mai pierdut o personalitate autentică.

Este vorba despre Ioana Berindei, fiică a unei familii de ţărănişti, aceea a profesorului universitar de istoria diplomaţiei, Ioan Hudiţă, şi soţie a unui exponent al unei vechi familii boiereşti, de fruntaşi liberali, Dan Berindei, care a trecut, în aceste zile, la cele veşnice.

Ioana Berindei a fost arestată în 1950 pentru învinuiri imaginare, aşa cum se obişnuia, şi a născut în închisoare. Copilul ei a crescut 11 luni la Jilava, Văcăreşti, Mislea şi iar Văcăreşti.

Desigur, viaţa Ioanei Berindei nu poate fi cuprinsă în cîteva rînduri.

Relevant mi se pare, acum, la trecerea ei în nefiinţă, într-o perioadă în care se poartă ura, ura adîncă, menită să dezbine şi să distrugă, să contribuie la ascensiunea celor care o propagă, modul în care Ioana Berindei, dincolo de patimi, cu o atitudine, într-adevăr, aristocratică, s-a pronunţat asupra a cum ar trebui să fie scrisă istoria acelor ani cumpliţi: „Fără ură. Fac o pledoarie pentru umanitate, umanism, corectitudine. Şi pentru a face istoria dreaptă, fără părtinire. Fără ură. Nu ştiu dacă mă puteţi înţelege. După documente adevărate.

Să foloseşti sursele şi să nu le interpretezi după capul tău, după interesul de partid. Pentru că atunci nu mai faci istorie, faci politică. Istoria, cercetarea istorică trebuie despărţite de politică”.

Simplu, emoţionant. Într-o ţară în care, o anumită parte a „intelighenţiei”, cuprinzînd urmaşi ai torţionarilor, foşti profitori ai regimului comunist etc. etc., face istorie de partid, atitudinea Ioanei Berindei este, desigur, greu de digerat. Ea rămîne, însă, un reper, izvorît dintr-o conştiinţă exemplară.

Spectacol de început de an

Septembrie 12, 2008

Palincarii au ieşit în stradă, agricultorii au demonstrat şi ei, pensionarii sînt mereu „în pas de defilare”, alte categorii şi-au exprimat sau urmează să îşi etaleze, cu tot arsenalul de rigoare, pancarte, fluiere, tricouri, căciuliţe, pîrîitoare etc. etc. nemulţumirile.

Sînt manifestări obişnuite în fiecare toamnă, însă, spectacolul de început de an al cadrelor didactice rămîne, totuşi, capul de afiş.

An de an, profesorii ies în stradă şi îşi exprimă aceleaşi dorinţe, legate, în primul rînd, de salarizare, apoi de condiţiile materiale din şcoli, de un statut social corespunzător importanţei muncii depuse etc. etc.

Anul acesta, printre obiective, se numără şi o cerere, „fermă”, ca de obicei, de creştere a salariilor cadrelor didactice cu 50%. E mult? E puţin? Greu de spus, pentru că, în stradă se vor afla învăţători, profesori eminenţi, dar şi dintre cei care au compromis învăţămîntul, prin notele derizorii obţinute la diversele examene, cei prinşi sau neprinşi copiind cu neruşinare sau cei care au mînărit, de exemplu, Bacalaureatul.

Criza învăţămîntului românesc este şi una de competenţă profesională dar şi de statură morală. Oricum, spectacolul de-nceput de an nu are mari şanse să se soldeze cu alte rezultate decît reprezentaţiile din anii trecuţi.

Cadrele didactice cer, politicienii promit – şi anul acesta, fiind electoral, „oferta” va fi una de excepţie – după care se trece la clase, lucrurile rămîn cum au fost, se mai dă cîte ceva, puţin, foarte puţin, faţă de ce s-a stabilit la „negocieri”.

Apoi, vor urma, desigur, alte show-uri, care nu vor aduce nimic nou.

Aceeaşi scenă, aceeaşi actori…

Taraba electorală

Septembrie 12, 2008

Am scris, în repetate rînduri, îndeosebi în timpul campaniilor electorale, despre cumpărarea voturilor. Cei vizaţi au sărit în sus, reacţia lor fiind de genul „Nici usturoi n-am mîncat, nici gura nu ne miroase”.

Chiar dacă banii n-au miros, iată, o cercetare realizată de Atipique Communications, arată că 25% dintre românii chestionaţi au recunoscut că au primit oferte de bani în schimbul votului pentru „cine trebuie”. Interesant este că 29% dintre respondenţi afirmă că ştiu şi alte persoane cărora li s-au făcut propuneri financiare pentru a aplica ştampila pe candidatul „cotizant”.

Procentul mi se pare îngrijorător de mare, însă, la starea actuală a politichiei româneşti, nu este de natură să mire pe nimeni. Se cumpără voturi peste tot – mă refer la neguţătoria electorală, nu la mitele date, la general, prin toate mijloacele şi tuturor categoriilor „sensibile” – chiar dacă în Moldova procentajul este de 39%, cetăţeni care recunosc că li s-au oferit bani, iar în Transilvania 18%, cifră mare şi aceasta.

La bani se adaugă produsele de tot felul, precum şi avantajele mai consistente, oferite liderilor de opinie, care pot influenţa comunităţile, mai mici sau mai mari, din care fac parte.

Mă rog, se dau bani, însă problema este gravă cînd încercăm să aflăm ce fel de bani sînt aceştia. Evident, bani negri, strînşi de politicieni şi de samsarii lor, cu trăiştile, sume imense, ieşite de sub orice control, şi intrate pe un circuit care încalcă legile ţării.

La o asemenea dimensiune a fenomenului, cel puţin pînă acum, apărătorii legii nu au raportat nici un caz consistent.

Este normal, fiindcă mare parte din banii adunaţi pentru cumpărarea alegătorilor se duce spre politicienii cu buzunare de popi, spre colectori şi, de ce nu, spre „cupola” care protejează tot acest sistem.

Dragi compatrioţi, pregătiţi-vă să faceţi preţurile, căci, în curînd, se va (re)deschide taraba electorală!