Archive for Februarie 2009

Respectînd respectarea

Februarie 26, 2009

Un cititor încerca să mă convingă, printr-o demonstraţie atent elaborată, că ţara, în această perioadă grea, nu este condusă de prostănaci ci de prostălăi.

Nu insist acum asupra „conceptului”, nuanţelor, însă, raportat la o sumedenie de întîmplări, multe relatate în cadrul acestei rubrici, fără să glumesc, şi mie mi se pare mai potrivit al doilea termen.

Iată, miercuri, mai spre după amiază, Geoană – cel definit, cu „dragoste”, de tătucul din pălăria căruia a sărit actuala alianţă, ca „prostănac” – iese în faţa naţiunii, căreia îi anunţase cu o zi înainte că a constatat că avem o economie necompetitivă, şi creează emoţii, frisoane etc., etc. spunînd că, după socotelile dumnealui, am putea adopta moneda euro – evident, în stil stahanovist, pe principiul „cincinalul în patru ani şi jumătate” – înainte de termen!

Zicere pe care prietenul cu care a plecat la drum, Boc, vine şi el, prompt, să nu cumva să rămînă de căruţă cu năstruşnica propunere, şi să-şi ia vreo pleasnă de la Cotroceni, şi susţine aceeaşi „teză”.

Din nefericire pentru el, ministrul Pogea nu află în timp util că vom depăşi planul la adoptarea euro şi, la întrebarea perfidă a unor găozari de ziarişti, grăieşte într-o perfectă exprimare sfertodoctă şi împleticită, cam aşa: „Noi trebuie să asigurăm respectarea calendarului ca să respectăm termenul legal, anul 2014”.

Deci, Geoană şi cu Boc vor adopta euro mai repede, pe şest, fără să ştie şi Pogea!

Revenind în lumea reală, a oamenilor care au învăţat ceva carte, semnalez, în finalul acestui film cu prostălăi, ieşirea de ieri a lui Mugur Isărescu, care, cu ironia fină caracteristică, a pus lucrurile la punct, arătînd că, în condiţiile în care nu sîntem în stare să facem o autostradă, să o lăsăm mai moale cu trecerea la euro înainte de termen.

Gogoşi, la tot poporul!

Februarie 26, 2009

Parcă trăim într-un film cu proşti, chiar dacă ar fi să fac referinţă doar la minciunile, pardon, gogoşile care sînt aruncate zilnic spre poporul gata să înghită orice şi, la nevoie, să afirme chiar că este… gustos.

Iată, premierul Boc, cel cu „puşca şi cureaua lată”, cînd presa a sărit în sus că şi-a angajat nepoata la guvern, vine, senin, şi afirmă că nu ar avea nici un „merit”, că respectiva ar fi o rudă „de gradul 5, colateral”, care, este drept, a lucrat pentru el şi la primăria din Cluj, unde, probabil, nici nu a observat-o, căci, nu se ocupa decît de… pregătirea conferinţelor de presă.

De angajat, a angajat-o un secretar de stat – de la Cluj! – pe nume Ştefania Ferencz, la cabinetul său, de la Cancelaria lui Boc! Sigur, este de discutat care dintre producătorii de gogoşi de ieri este cel mai tare.

Iată, ministrul Nica, mîndru nevoie mare de capturarea lui Gribenco, se răţoieşte la interlopi: „Nu sînteţi în siguranţă!”, recunoscînd implicit că, pînă acum, aceştia s-au bucurat de toate binefacerile protecţiei venită de la orice nivel al… organelor.

Sărind peste chestia cu zecile de mii de razii, efectuate într-un timp demn de Cartea Recordurilor, nu se poate să nu semnalez şi „gogoaşa” cu acest Gribenco, un „maidanez”, în fapt, care, este drept, nu ezită să „execute”, dacă preţul este corect, într-un super agent, cu pregătire informativă, un fel de James Bond, „vinit di pi la Străşeni”…

Ca să nu mai vorbesc că super spionul se ascundea tocmai la o ghicitoare „colorată”, care, probabil, a considerat mai sigur să „sifoneze”, decît să îşi rişte „autorizaţia” pentru cîţiva euroi.

Rămînînd la „gogoşarii” cu uniforme, este de semnalat şi minciuna cu casetele de la mall, care, ar fi intrat în posesia Poliţiei doar luni, ceea ce ar fi facilitat instanţei punerea în libertate a combatanţilor.

Un naiv, angajat al unui magazin din respectiva locaţie, a făcut prostia să declare că a predat casetele, cu proces verbal, în aceeaşi seară. Unde or fi rulat pînă luni, numai Dumnezeu ştie!

Pogea zice că o să mai „umble” la salariile pe care s-a făcut că le subţiază, dacă bugetul nu va fi alimentat corespunzător, mişcare în care nici el nu crede.

Geoană, în schimb, este sincer, cînd, cu surprindere, constată că economia României nu este competitivă şi cînd filosofează pe tema concubinajului politic, afirmînd că menajul în trei nu ar fi menajerie. Păi, noi trăim într-o menajerie.

O menajerie din care face parte şi lumea vedetelor, care, produc şi ele gogoşi la greu. Mihaela, cea cu Oţil şi renunţarea la fumat, după ce aruncă cu rahat pe „milionarul care a uitat de unde a plecat”, transformînd-o într-o femeie înşelată, zice că prin sufrageria ei au trecut tot felul de femei, în calitate de doamne, pentru a sfîrşi, mai apoi, „ca curve”, în patul „încornoratului” Elan.

Nu le numeşte, zice că le lasă să se perpelească şi pentru a umfla şi mai mult gogoaşa, mărturiseşte că pe Dani – copilul, pe care şi l-a înfiat ca amant nebun – îl iubeşte „pentru că e deştept foc”. Cum s-ar spune, „Mîncal-ar mama!”.

În concluzie, „Poftă bună, popor!”.

Prezervarea porcului

Februarie 22, 2009

Televiziunea de stat, pentru care plătim cu toţii taxe de ne îndoim, devine tot mai „tabloidă” cînd este vorba despre iubiţii ei conducători. Iată, sîmbătă, la telejurnalul de tot mai slabă audienţă, am aflat că Emil Boc s-a dat cu săniuţa şi n-a făcut poc, deşi a tras şi cu puşca, într-un acces de „copilărire”, la urma urmei, firesc, cînd ţara stă să crape sub criză. „Fermoarele” trase pînă la urechi, pupături, ziceri „inteligente”, cu pretenţie de filosofări, o săniuţă pe măsură au făcut deliciul naţiunii. Totuşi, sănierea lui Boc a fost nimic pe lîngă participarea lui Traian Băsescu la o uriaşă pomană a porcilor, pusă la cale, cu participare internaţională, mai puţin rromă, pe undeva pe la Covasna. Traian cel mare, uitînd de „epurarea etnică”, de dacii Isztoka şi Ratz, care au coborît de pe Columnă şi violează prin Italia, a molfăit şorici, a rîs gros, a băut din „ţuica mortală” a buzoienilor şi din palinca „separatiştilor” secui. Cu acest prilej, ameţit de băile de mulţime, a încercat şi el, marinăreşte, să-l imite pe „juristul”, „profesorul”, „premierul” Boc şi a dat una de am căzut cu toţii pe spate, zicînd că este fericit că participă la o acţiune de „prezervare” a tradiţiei (porcului). Desigur, matrozul nostru şef s-a gîndit la conservare, pentru că, a prezerva înseamnă, după DEX, „a apăra, a păzi de un rău, de un pericol”. Or, bieţii porci nu au fost apăraţi de nimeni, de nici un pericol, li s-au înfipt cuţitele în gît şi în inimă, au fost pîrliţi, hăcuiţi, apoi, spre satisfacţia mulţimii, transformaţi în caltaboşi, şorici, cîrnaţi, tobă, sîngerete, fripturi, sarmale etc. etc. Şi uite aşa, în loc să se „prezerveze” bietele animale, s-a pus la cale o mare pomană a porcului, cu măcel dar şi cu onor la preşedinte. Lucru normal, într-o perioadă în care politicienii noştri, care au cu ce, sînt stresaţi de mîrîielile naţiunii care… n-are… Să vă fie de bine!

Cu cît mai rău, cu atît mai buni!

Februarie 22, 2009

Lumea se află într-o frămîntare din care, adeseori, ies scîntei. Criza produce violenţă, radicalizează, distruge mituri. Astfel, după cum reiese şi din articolul publicat de noi în ziarul de astăzi, „Criză, extremism, politică”, în foarte multe ţări, lovite de probleme economice grave, s-au produs şi sînt în curs tulburări, mergînd pînă la lupte de stradă. Conducători cu o cotă ridicată, cum ar fi Sarkozy, Brown, Putin etc. etc., îşi pierd pe zi ce trece susţinerea populară, aflîndu-se în cădere liberă în ceea ce priveşte încrederea. Fără a insista asupra acestor exemple – le veţi putea găsi în materialul amintit – nu pot să nu mă mir cum, în România, este drept, o ţară bizară, cu un popor care este cotat cu cea mai scăzută cultură politică din Europa, cu o democraţie, în continuare, originală, cu cît se trăieşte mai rău, cu atît conducătorii se bucură de mai multă încredere din partea populaţiei, înfometată şi ruptă în fund, ca să folosesc o expresie de-acum acreditată. Românii dau girul – prin procente înalte, atît la încredere, cît şi la intenţia de vot – în primul rînd gloriosului preşedinte, apoi Guvernului, care nu face nici măcar Boc, la grămadă, apoi „vedetelor” politicii dîmboviţene, pe care nu le mai numesc, căci nu are nici un rost. Istoria, desigur, le va îngropa în uitare. Deocamdată, însă, prezentul, validează, prin poporul la care onor conducătorii se întorc mereu, cu faţa, cînd au nevoie de voturi, cu spatele, cînd se văd aleşi, o zicală veche, desigur, adaptată vremurilor de criză: „Cu cît mai rău, cu atît mai buni”. Evident, buni sînt cei cărora, în orice condiţii, le merge bine.

Justiţia din spatele uşilor închise

Februarie 18, 2009

Preşedintele-jucător a convocat Justiţia – respectiv reprezentanţii instituţiilor cu responsabilităţi în domeniu, reprezentanţi ai ICCJ, CSM, ANI etc., în frunte cu ministrul Predoiu şi procurorul general Kovesi, la care s-au adăugat nelipsitul Geoană, premierul Boc şi alţii… – pentru a trasa indicaţii, sub pretextul obţinerii unei evaluări pozitive la raportul Uniunii Europene din iunie. Toate bune, la urma-urmei, lumea ştie că şi Justiţia stă în poziţie de drepţi la Cotroceni, însă, avînd în vedere tema, este suspect faptul că reuniunea s-a desfăşurat cu uşile închise. Astfel, nici nu mai are importanţă ce s-a anunţat „după” – inclusiv trecerea celor 4 coduri prin Parlament, ca gîştele prin baltă, eventual, cu asumarea răspunderii Guvernului Boc – pentru că „secretomania” a dat naştere, ca de obicei, la speculaţii, suspiciuni de tot felul, precum şi la… frisoane celor care vor fi cercetaţi şi judecaţi de Justiţia prezidenţială.
În acest context, fostul premier, Călin Popescu Tăriceanu, pare naiv cînd anunţă că a depus la Tribunalul sectorului 1, o acţiune în instanţă împotriva premierului Boc, legată de povestea „Sterling”, prin care îi cere o sumă, modestă, faţă de onoarea care trebuie „reperată”, 100.000 lei noi. Sigur, Tăriceanu speră că suma se va dubla, pentru că aceeaşi acţiune a fost intentată şi împotriva „trompetei” lui Boc – iată că are şi primul ministru  oamenii lui de paie – fostul secretar de stat Iancu, foarte activ în „înfierarea” amintitului contract. Tăriceanu afirmă că a făcut apel la Justiţie pentru că a fost victima calomniilor şi minciunilor celor doi. Care Justiţie, aşa cum este normal în România, va da verdictul „care trebuie”. Evident, în favoarea celor „care este”…

Fotbalişti la… valiză!

Februarie 18, 2009

Între statisticile care ilustrează prăbuşiri catastrofale din perioada despre care s-ar putea scrie un manual intitulat „Cum se falimentează o ţară” şi aceea a sportului ocupă un loc de frunte. Astfel, raportat la 1994, sportul de performanţă din România a pierdut peste 200.000 de practicanţi, scăderea fiind de 60%. Sporturi la care se obţineau performanţe deosebite, înregistrează căderi mai mult decît îngrijorătoare. Astfel, ca să mă opresc doar la cîteva exemple, în România anului 2008 mai sînt 4.893 de atleţi legitimaţi, faţă de 16.406 în 1994, 7.260 de handbalişti, faţă de 63.260, 3.642 de judoka, faţă de 8.805 şi exemplele ar putea continua. S-au distrus cluburi sindicale, care erau foarte puternice – vezi Tractorul Braşov, cu secţii olimpice, cu „recolte” de medalii naţionale şi internaţionale importante – au dispărut, de la cluburile care au rămas, ramuri sportive care adunau performanţe, cît despre sportul de masă, acesta a fost abandonat total, fiind considerat, probabil, o modalitate de petrecere a timpului liber comunistă. Faţă de această situaţie, este sugestiv de adus în atenţie opinia exprimată, în urmă cu cîţiva ani, de un remarcabil om de sport, unul dintre cei mai mari specialişti în atletism pe care îi are România – dar nu-i mai foloseşte – Nicolae Mărăşescu, care declara cam aşa: „În 2004 am spus că la Beijing nu vom lua nici măcar jumătate din medaliile de la Atena şi că la Londra nu vom mai exista”. În ceea ce priveşte Beijingul, previziunea s-a confirmat. Urmează Londra. Pentru că fotbalul rămîne… rege, este bine să se ştie că, în 1994, România avea 101.067 fotbalişti legitimaţi, în 2.891 de secţii, pentru ca, în 2008, numărul acestora să scadă la 13.010 (!), grupaţi în 262 de secţii. Rar mai apare cîte un talent care, de regulă, moare speranţă, nivelul campionatului este tot mai jos, cu toată „infuzia” de stranieri, echipele noastre de club sînt umilite în Cupele Europene iar Naţionala este spulberată, pe teren propriu, de Lituania! Un rezultat în conformitate cu atenţia care se dă bazei de selecţie a sportului care a devenit un fel de religie a acestui început de mileniu. Sigur, aici se învîrt bani mulţi, aşa că „soluţia” dată, cu cîţiva ani în urmă, de unul dintre „stîlpii” care nu pot fi clintiţi de la conducerea fotbalului românesc, pare una corectă: „Domnule, în loc să creşti jucători, mai bine îi cumperi!” Şi uite aşa, baştanii fotbalului românesc au trecut la cumpărături. Mă rog, au şi vîndut cîte ceva, dar oferta este tot mai mică, pentru că nu prea are de unde să apară „marfa” care are căutare la cluburile străine cu dare de mînă. Nu contează, pentru că banii, cu care se cumpără – ca şi cei cu care se vînd – jucătorii, circulă în valize şi nu prin conturi, aşa că toată lumea este mulţumită. La urma urmei, performanţa nici nu mai contează, jucătorii găsiţi pe internet produc, pentru că sînt prinşi într-un sistem care funcţionează „uns”. Aşa că nu mai deranjează pe nimeni dispariţia a cîtorva zeci de mii de fotbalişti, pentru că, nu-i aşa, „căruţa” fotbalului românesc, încărcată cu valize de bani, merge înainte. Ceea ce a prins DNA-ul este aproape nimic!

Blatul de la Cluj

Februarie 16, 2009

Iată că telenovela „Valiza”, cu subiect în zona fotbalului, unde este ca în viaţă, ca să citez un „clasic”, care nu a jucat pe partea lui Kafka, îşi are un corespondent perfect în politică. Alegerile pentru primăria Clujului au prilejuit un blat perfect între PD-L şi PSD. Desigur, este greu de probat că premierul „Tarom”, pardon, Boc, s-ar fi deplasat de la Bucureşti spre oraşul unde a fost primar cu vreo valiză plină cu euroi sau cu vreun container cu lei, însă, este vizibil – din avion – pentru toată lumea, cum PSD a făcut figuraţie la urne. În mod sigur, Geoană – ce frumos stătea el drepţi, fără mîna la piept, căci nu i se mai cînta Imnul, cînd Băsescu îl ungea pe Nica la Interne! – îşi face iluzia că a mai crescut, încă o dată, în ochii proprietarului de la Cotroceni, cel care i-a promis „marea cu sarea”, adică i-a zis „Măi, Mirciulică, prostănacule, după ce mai iau un mandat şi mă plictisesc de preşedinţie, n-o pun pe Lenuţa în locul meu, ci pe tine!”. Revenind, însă, la Cluj, nu se poate să nu constat că, în acest oraş, îşi au reşedinţa „filosofii” PSD, de fapt, iscoadele lui Băsescu în acest partid, Rus, Dâncu & comp. Atît de tari sînt ei, încît au opus candidatului PD-L – o persoană destul de ştearsă şi cu destule semne de întrebare – un neica nimeni, care poartă numele unui alt pesedist de Cluj, Puşcaş, care a reuşit excepţionala performanţă de a obţine 7,39% din voturile concetăţenilor săi! Nu contează, Rus, Dâncu & comp., boxează! Evident, sprijiniţi, de sub centură, via Cotroceni, de către cel pe care, cînd se plîngea că n-are bani să candideze, l-au susţinut, se spune, financiar, acelaşi Mircea Geoană. Desigur, este exagerat să afirmi că PSD a intrat, acum, după blatul din Dealul Feleacului, în moarte clinică, aşa cum a afirmat Tăriceanu, al cărui candidat s-a situat pe locul doi, cu un onorabil 24,7%, în condiţiile în care la vot au participat, masiv, fidelii PD-L. Totuşi, partidul care se pretinde cel mai …. din România se duce la vale. Pînă şi „conservatorii” au anunţat că mai au răbdare pînă prin iunie şi, dacă situaţia se împute de tot, părăsesc Alianţa căreia i-au adus şi ei 3,5%. Nu că ar fi mare pierdere – deşi, la scorurile de-acum ale PSD, contează – însă, semnalul este unul venit de pe o corabie de unde încep să fugă şobolanii. În curînd, via grupul de meditaţie de la Cluj, se va declanşa hemoragia prin care pesediştii cărora li se va promite ceea ce cer, se vor colora din roşu în portocaliu. Deocamdată, este bine să consemnăm un blat de zile mari, prin care se mai pune o bomboană pe o colivă care fierbe la foc mic.

Pă parlamentari, bă

Februarie 16, 2009

Oala în care „amicii” din coaliţie se muşcă de beregăţi, de fund şi de alte alea, fierbe de să-i sară capacul. La cota de „explozie” a ajuns zona baronilor locali, ca să folosesc un termen acreditat, aceea a consiliilor judeţene cu conducători roşii şi portocalii. O parte dintre aceştia s-au adunat la apelul demisionarului – de la Administraţie şi Interne – pesedistul Dragnea, la Sinaia, tocmai unde Băsescu a dănţuit de sărbători cu Guvernul, care a răspuns disciplinat – în formă de preş – la convocare, chiar dacă membrii săi erau cu ochii cîrpiţi şi cu sarmaua în gît. A fost frumos, în orice caz! De această dată, nu tu manele, nu tu mici şi bere, vorba vine, căci băieţii ăştia s-au dedulcit la caviar, ci figuri încruntate, crîncene chiar şi mesaje ameninţătoare. Tema? Bugetele consiliilor judeţene, extrem de subţiate, chiar şi acolo unde, cum spuneam, conduc roş-portocalii, ca să nu mai vorbesc de cele… îngălbenite. La această situaţie, într-adevăr alarmantă, căci, vorbind serios, să iei din banii destinaţi problemelor complexe cu care se confruntă teritoriul, şi să-i umfli, de exemplu, bugetul blondei care vrea să trimită poporul înfometat în concedii la munte şi la mare, la masaje şi alte alea, este o probă de iresponsabilitate. Faţă de aceasta, adunarea preşedinţilor a lansat ameninţări în direcţia în care a considerat că acestea ar putea să funcţioneze. Ţinta sînt parlamentarii – atenţie, de această dată aleşi uninominal – asupra cărora, dacă nu vor vota împotriva actualei configuraţii a bugetului, vor fi asmuţiţi cetăţenii, cei care le-au dat şi cei care nu le-au dat votul. Îmi şi imaginez deputaţi şi senatori, fugăriţi prin judeţe, prin oraşe şi comune, pe drumuri desfundate, pe culoarele instituţiilor şi pe unde s-o mai nimeri. Comică chestie, nu? Altfel, în scîrbă, sîmbătă, comisiile parlamentare au mai aruncat cîte o ciosvîrtă spre cîteva judeţe. În capul listei, normal, judeţul Cluj, de unde, de acum, răsare soarele pentru toţi românii.

Ţara diabolicului sergent Căpşună

Februarie 13, 2009

După o perioadă, cam mare, de tăcere, bîlbîieli şi lansări de zvonuri „pe surse”, procurorii militari anunţă că i-ar fi găsit pe autorii şi „favorizatorii” furtului de armament din celebra localitate Ciorogîrla. Astfel, naţiunea, îngrijorată, căci orice pistol apărut în actul întîi, pînă la sfîrşitul piesei urmează să tragă şi eventual să ucidă, în loc să afle că au fost găsite armele furate, primeşte un nou subiect de speculaţii, cu sergenţi şi caporali diabolici, care ar fi pus la cale, produs şi înlesnit, prin „neîndeplinirea atribuţiilor militare în timpul serviciilor”, întîmplarea care mai dă o palmă, via glorioasa armată română de strînsură, sistemului aflat în disoluţie. Dacă vor fi bătuţi, pardon, „anchetaţi”, bine, acuzaţii vor şi recunoaşte faptele, aşa cum va fi indicat pentru a se pune batista pe ţambal. Peste ani, poate, se va vorbi despre vreo eroare judiciară, despre vreo filieră ucraineană, moldoveană, afgană, patagoneză, burkinafasoneză sau cine ştie ce alte bazaconii vor fi servite, aşa, pentru istorie. Deocamdată, diabolicul sergent Căpşună & comp. sînt anchetaţi, fie ca învinuiţi, fie ca neglijenţi în serviciu. Revenind, ţara pare să devină un teritoriu prielnic pentru răfuieli în care să se folosească armele. Nu mă refer la lumea interlopă, la tîlharii şi asasinii calificaţi, ci la oamenii disperaţi, din diverse medii, tot mai nervoşi, unii dintre ei, dacă ar avea cu ce, părînd gata să tragă. Nu vă speriaţi, pensionarii care vor ieşi să protesteze pentru valoarea punctului de pensie, nu o vor face. Nici medicii de familie, care, în faţa iminentului faliment al cabinetelor lor, anunţă că vor intra în concedii, fără a pune înlocuitori, ceea ce, la o naţiune bolnavă, va crea probleme. O vor face şomerii? Greu de spus. Poate, cine ştie, preşedinţii consiliilor judeţene, care, la Sinaia, cel puţin deocamdată, şi-au arătat muşchii către Guvern. Ceea ce, „combinat” cu valul de acţiuni sindicale, cu alte „balamuceli” create de nemulţumiţi, ar putea duce cu gîndul şi spre un foc deschis dinspre Guvernul Boc, care, în mod sigur, nu va trage cu armele furate de la Ciorogîrla. Mă rog, glumim şi noi, pentru că, pînă la urmă, sîntem un popor voios, care, iată, chiar dacă se c… pe el de foame, este trimis, de madam Sacîz, blonda de la Turism, la munte, la mare, la masaje (erotice sau nu) şi, în final, pe la biserici şi mănăstiri, unde, eventual, să ne spovedim în legătură cu întîmplările din locaţiile unde vom fi „trataţi”, pe bonuri de vacanţă, dăruite de la Guvern, de filipineze, thailandeze şi chiar de blondele noastre moldovence, gata oricînd, de orice sacrificiu.

Băsescu l-a flituit pe Geoană!

Februarie 12, 2009

Sigur, este un lucru obişnuit, de destulă vreme încoace, însă, circumstanţele de ieri, de la ungerea celui de al treilea pesedist ca ministru la administraţie şi interne, merită atenţie. Data trecută, la instalarea baronului, ulterior, demisionar,  Dragnea, Geoană s-a dat cocoş primind onorul gărzii, s-a jucat un pic de-a preşedintele, evident, virtual, a acaparat atenţia unei mulţimi pestriţe, adunată la minister, mai de voie, mai de nevoie, cu „plocoane” pentru noul şef, a băut şampanie cu toată lumea, a constatat cu vie satisfacţie că microfonul defect a fost reparat de „organ”, mă rog, s-a mişcat, în lipsa şefului său de la Cotroceni, ca peştele în apă. Atunci, Traian Băsescu a demonstrat încă o dată cîţi bani dă pe Geoană şi pe aliaţii partidului său, făcînd o tură cu maşina prin zonă, fără să se oprească, pentru a onora „preacinstita adunătură”. Ieri, la instalarea lui Nica – alt personaj uşor de manipulat de către cine trebuie – Traian Băsescu i-a dat o palmă lui Geoană, demonstrînd cum trebuie să se petreacă instalarea unui ministru care ocupă una dintre cele mai importante poziţii din Guvern. Într-un cadru sobru, cu „uniformele” aliniate de o parte şi de alta, preşedintele, dezinvolt, satisfăcut de faptul că poate să dea semnalul că este jupîn şi la interne, a formulat indicaţii, i-a trosnit pe mogulii de presă, vinovaţi de toate nenorocirile, a glumit cu cadrele. De altfel, preşedintele – cu adversari de calibrul Geoană – se simte tot mai mult „pe cai mari”, mai ales că, în aceeaşi zi, Iliescu a fost învinuit în al doilea dosar al mineriadei, Roberta, „missa” de la Cameră, a declarat că dă aviz de urmărire pentru Năstase, astfel că şi-a permis să-i plesnească şi pe unguri, declarînd că ştie despre politiceni UDMR care s-au folosit de statutul lor local în folosul propriu. În ăst timp, ce credeţi că „produce” trompeta Geoană? O declaraţie împotriva mogulilor de presă, vehementă, ca să-i fie pe plac celui care i-a promis că, prin 2014, îl va desemna urmaş la preşedinţie! Un comportament care ar trebui să-l facă invidios şi foarte atent pe Boc, care s-ar putea să devină, în aceste împrejurări, trompeta a doua în taraful maneliştilor prezidenţiali.