Archive for August 2009

Pesedeul de la lift

August 28, 2009

Mișto asta cu secretarul de stat – pesedist – de la turism pe care partidul vrea să-l retragă pentru că l-a trimis madam Nutzi să-i aducă liftul, după ce dăduse cu flit comisiei Organ!

Că prostălăul ăla di Sușava dispare de la ministerul inutil nu-i nici o pagubă, problema este alta, vorba altui învins de securitate, liderul regional Emil.

Dacă Pesedeul va mai rămîne în această jalnică guvernare – unde singurul avantaj este că unii pot fura cot la cot cu pedeliștii – după alegerile din noiembrie s-ar putea să auzim și să vedem cum Băse îi comandă lui Geoană:”Măi, Mircică, ia cheamă-mi tu liftul!”

Care Mircică, disciplinat cum îl știm, scrofulos la datorie, va alerga să apese pe buton.Singurul cu care va avea voie să se joace!

Cine se joacă cu muniţia ?

August 26, 2009

Naţiunea, care trebuie să uite de coana Nutzi – chiar…spaima Constituţii, prin comportamentul nesimţit, ce se vrea…haiducesc – stă cu ochii cît cepele pe un nou episod al saga familiei Băsescu, de această dată unul „strategic”, al implicării fratelui Mircea, cel cu puii congelaţi, livada de pe plajă şi neguţătoria cu „băieţii deştepţi”, în zona „mişcării” armamentului şi muniţiei, a reparării fregatelor etc. etc. O altă telenovelă care va duce spre nicăieri – cine ştie, poate Băsescu va trage chiar şi foloase de imagine – lucrurile rămînînd ca în alte scandaluri „celebre”, cum ar fi „Dosarul Flota”, casa din Mihăileanu, casa de 800000 de euro a meganotăriţei de Vrancea, relaţia EBA- LUXTEN, „generozitatea” Căşunenilor, Popovicilor şi lista ar putea continua, căci, oriunde e o „loaşcă” de luat, apar şi Băseştii, ca muştele pe căcat! De asemenea faptul că preşedintele îşi exercită dreptul de a minţi şi în acest caz, intră în firescul mentalităţii de şmecher – de Constanţa şi mariner pe deasupra – care guvernează ţara, pe principiul bişniţărelii fără limite. Ceea ce mă uluieşte însă, în această poveste cu arme şi muniţii – „specialiştii” de la talk-showuri au probleme în a le defini – este calitatea oamenilor care se joacă cu focul în această ţară. Nu Mirciulică, el dînd probe de imbecilitate şi agresivitate, de prostie şi primitivism la orice apariţie, ci generalii activi sau în rezervă, ăia făcuţi la apelul de seară sau la cel al bocancilor, cărora li s-a dat pe mîinile, cam lungi, o zonă strategică, unde orice mînăreală are şi efecte devastatoare pe plan internaţional.Unde şi aşa România are destule probleme! „Perlele” scoase, de pe o plajă din Turcia, de un anume general Purcărea, parcă, etalarea pe faţă, cu nesimţire , de către un alt grad -cu pian în birou dar cu esprimare de sfertodoct – a intenţiei de a face trafic de influenţă, discursurile confuze, minciunile lansate şi retractate de la o frază la alta, mă rog tot spectacolul grobian oferit de gestionarii afcerilor cu arme şi muniţii, sînt de-a dreptul stupefiante.În această situaţie, orice om de bun simţ se întreabă dacă chiar ei sînt ăia de se joacă cu acest domeniu strategic şi extrem de sensibil, aducător de bani grămadă, sau în spatele lor, al papagalilor, se află alţii. Parcă aş prefera a doua variantă dar cu o condiţie, să fie şi Zeus inclus, alături de fratele Mircea, în colivia papagalilor.Aşa, poate vor plăti odată.Altfel, ţara asta nu mai are nici o şansă…

Tâmpa, un monument al mizeriei

August 24, 2009

Puţini braşoveni mai au obiceiul de urca Tâmpa pe serpentine şi nu din cauza urşilor ci pentru că e mai comod să ia telecabina sau – şi aceasta este „moda” – să meargă cu taxiul pînă la Pietrele lui Solomon – sîmbătă şi duminică taximetriştii fac bani buni ridicînd praful pe această rută – să se umfle cu mici şi bere, să rîgîie gros, după care să dea comanda pentru întoarcerea „din natură” tot cu maşina.Aşa că nu m-am mirat, sîmbătă dimineaţa, cînd am urcat cele 23 de serpentine cu două familii de francezi, dornici să bată cu piciorul această rezervaţie, cum pompos este prezentată pe panourile de propagandă turistică. Prima impresie este a unei zone lovită de un tsunami devastator.Copaci căzuţi la pămînt de ani de de ani de zile, putrezi, mormane de crengi uriaşe, un peisaj care agresează privirea şi ridică mari semne de întrebare asupra modului în care este înţeleasă şi tratată, la Braşov, noţiunea de rezervaţie a naturii, de monument „ocrotit”.Se adaugă gunoaiele, împrăştiate peste tot iar aproape de vîrf un munte de peturi arată că în România recolta de „plastic” a fost una record şi în acest an! Le-am spus bancul francezilor, au rîs, dar… Să nu uit, pe sub teleferic, cabluri neprotejate, parte şi ele din „tratamentul” aplicat monumentului naturii. La Belvedere, dincolo de imaginea unui burtos, venit cu telecabina, care bea bere şi rîgîia vîrtos, peisajul dezvăluit i-a făcut pe oaspeţi să ia imagini minute în şir, apoi să identifice locurile vizitate. Şi să spună – şi erau oameni umblaţi – că puţine oraşe din lume beneficiază de o asemenea panoramă.Apoi, de, ochi formaţi, au început „nedumeririle”. Subiectele: MONSTRUOZITĂŢILE, aşa au numit construcţiile care, spuneau ei, doar într-o ţară din lumea a treia, şi poate nici acolo, ar fi primit aprobare, ridicate pe Drumul Poienii, de fapt două condomenii, de arhitectură îndoielnică – comunistă chiar, după cum aprecia unul dintre francezi – blocuri care nu numai că au agresat mediul dar, şi faceţi o plimbare să le vedeţi de sus, sînt oribile, o pecingine pe faţa unui oraş care ar fi putut fi monument UNESCO.S-au mirat cum a aprobat comunitatea asemenea proiecte şi am considerat inutil să le explic că la Braşov, şi în România, în general, părerea prostimii” nu contează, mai ales cînd e vorba de bani, de interese…”IREPARABIL”, aceasta a fost concluzia lor sincer amară. Au luat imagini „incredibile” pe care, desigur, le vor arăta mai mult decît pe cele care dezvăluie un oraş care ar fi putut rămîne superb!Mai în glumă, mai în serios, mi-au spus că ar trebui măcar ca locuitorii să pună nişte plăci care să aducă aminte, pentru „istorie”, numele celor care au stricat orşul.Cît despre monumentul mizeriei, lucrurile, cu oarece spirit gospodăresc şi respectarea legislţiei silvice şi de mediu, s-ar putea rezolva.Dar ce rost are ? Oricum, vă invit să priviţi Braşovul de pe Tâmpa.Este, totuşi, frumos.Păcat că este locuit! V-o spune unul care s-a născut aici şi căruia îi pasă!

Afacerile mari

August 21, 2009

Scriam, în 19 august, despre afacerile mari, care fac din mult comentatele telenovele Ridzi – Nutzi, care, în treacăt fie spus, a şters pe jos cu comisia Orban, sînt nişte bagatele, şi, iată, a doua zi, explodează cazul Mircea Băsescu, acţionar cu 30 la sută[!] într-o firmă „moşită” pentru a da tunuri bugetului în comeţul cu armament!

O firmă creată, dacă ar fi să mă iau după declaraţia imbecilă a generalului care şi-a băgat, ca acţionar, alături de fratele lui Zeus, şi fiica de 22 de ani, o expertă, un geniu al neguţătoriei cu armament, pentru trafic de influenţă.

Cică prostovanul ăla de Mircea Băsescu – care a dat o nouă probă de tîmpenie şi bădărănie, chiar dacă evolua în faţa unei camere ascunse, ar prezenta garanţia intrării muşteriilor sau vînzătorilor la Cotroceni. Probabil şi a confidenţialităţii operaţiunilor de corectă şpăguire.

Adică, vreţi să decartaţi la Băsescu Traian, pentru „succesurile” operaţiunii, apelaţi cu încredere la Băsescu Mircea, bărbatul care bagă ziariştii la…cimitir! La urma urmei, trebuie să profite şi alţii de pe urma tunului cu fregatele englezeşti iar cei mai nimeriţi sînt, desigur, „marinerii” care au pus mîna pe Românica, unde bişniţăresc la greu.

Cum cei care le-au luat la preţuri scandaloase nu au păţit nimic, căci la noi lupta cu corupţia se împiedică de termopane şi scene, nici într-o viitoare speţă de , mînăreală la nivel înalt nu se va întîmpla nimic! A crăpat el drumul inaugurat de Boc şi Berceanu, ca să nu mai vorbesc de autostrada Băsescu – Boangiu, un fel de operă vie a meşterului Manole, s-au prăduit unităţi economice strategice, s-au vîndut, pe preţ mic şi şpagă mare, bunuri naţionale etc. etc. şi nu a plătit nimeni.

Cum mai e de furat, greu de imaginat vreo reacţie a instituţiilorl unui stat aflat într-un proces accelerat de disoluţie. Care se va produce pe fondul haosului instaurat, cînd „generoşii” de la FMI vor cere banii, împrumutaţi şi folosiţi cu iresponsabilitate criminală, înapoi.Şi scadenţa nu e departe.Atunci vom deveni capra regimentului…

Cîştigători vor rămîne, pentru istoria distrugerii unei ţări, doar cei care acum fură la greu!

De la fastul ”Berarului”, la Minioktoberfest

August 20, 2009

O firmă oarecare – de apartament sau nu, nici nu contează – ne anunță că la Brașov va avea loc un Minioktoberfest. Adică, o manifestare cu bere și mititei, un fel de competiție sportivă, avînd în vedere că va fi găzduită de arenele Olimpia și Ion Țiriac.

Susținută și de Clubul Economiștilor Germani – care, iată, își găsește o bună ocupație în vremuri de criză – dar și de CJ, probabil, principal contribuabil, menită, se zice, să aducă orașul care a produs, peste o sută de ani, defuncta bere Aurora – ”băieții deștepți” au vîndut la timp, pe bani grei, și nu s-a mai ofuscat nimeni – în circuitul festivalurilor berii.

Acum, vorba unui exponent al băutorilor de bere, nici nu-i rău că brașovenii vor putea, vreo două zile, să bea pînă se pișă pe ei – sau pe toate străzile din zonă – însă, pentru un oraș ce se vrea turistic, trecerea, după doar cîțiva ani de pauză, de la un ”Berar” care reunea toți jucătorii importanți dar și …artizanali de pe piața românească, la o minimanifestare la care nici nu se știe ce bere se va bea, este distanță mare!

Poate că instituțiile aflate în conflict ar putea să-și dea mîna și să pună la cale – cadrul și tradiția obligă – cel mai mare festival al berii din România. La care să fie invitați, contra taxă de participare – ”Cine nu e la Brașov, nu există!” – concurenții importanți de piață.

Care nu-și vor permite, dacă se vor crea și evenimente culturale, distractive etc. în măsură să atragă turiști români și străini dar și producătorii de utilaje pentru producerea berii – cum se întîmpla la ”Berar” – comercianții etc., să absenteze.

Așa, încă o manifestare ”artizanală”, la plezneală, cu iz electoral, se va spune, și în orice caz fără miză.

În linia…minipreocupărilor menite doar să satisfacă orgolii și să puncteze într-un meci, desfășurat în mahalaua politicii de liga a enșpea, faza pe comună! Și să consume niște bani… Hai noroc!

Și ce le face?

August 19, 2009

Disoluția autorității atinge, într-o Românie în care se fură la disperare, cu gîndul la prezidențialele care nu se știe încă ce vor aduce – ca formulă de acces la cașcaval, căci, altfel, rămîne cum am vorbit – cote inimaginabile! Disprețul față de drept se manifestă pe față, mai agresiv ca oricînd.

Cucoana nevricoasă, de la ”turism”, cu care, cică, dacă e să ne luăm după ”petarda” lui Roșca, prin care acesta încearcă să resusciteze țărănismul într-un mod care ține de strategia unui partid justițiar și vesel, Băsescu ar vrea să-și lege destinul, cu verighetă și slujbă la Patriarhie, după ce va cîștiga un nou mandat, refuză pur și simplu să se deranjeze pentru a da explicații unei comisii parlamentare.

Care comisie se lasă înregistrată și aruncată în gura presei, ceea ce, în loc să declanșeze energiile bugetarilor de la servicii – bănuiți de frăție cu viitoarea primă doamnă – și să determine căderi răsunătoare, stimulează discuții în ton de miștocăreală, în zona talk-showurilor la care se uită tot mai puțini români.

Coana Nutzi, școlită dar și profesoresă la o fabrică de diplome, îi bagă la ”cremenal” pe Orban și compania și comedia e de mai mare rîsu!

Ministerul Finanțelor, cel care, în cîrdășie cu băncile, distruge ce a mai rămas din economia românească, sfidează și el penalul, băgînd și scoțînd de la Cameră, printr-un curier misterios, un document care primește același număr de înregistrare (!) și în legătură cu care oamenii lui Pogea – care o cam feșteliseră, din prostie, pe madam Cocoș, la prima depunere – se jură că nu a suferit nicio modificare.

Au simțit doar așa, o nevoie să-l plimbe, ca să-și justifice și curierul – care nu era cel de serviciu! – stipendiul! Între timp, o altă cucoană, care s-a cam vindecat de frumusețe, debitează ”panseuri” de o prostie unică, în lumea civilizată, la un șef de cameră, iar lumea se distrează. Că unde lege nu e… Sînt, de fapt, mici vodeviluri, menite să ia ochii lumii, căci, marile lovituri, pe lîngă care poveștile cu Ridzi și Nutzi sînt nimic, se dau departe de ochii lumii, fiindcă , așa cum îmi spunea un observator străin, bani sînt!

Vorba poetului premier, că tot ne amintirăm de țărăniști, mai e de furat!În culise, furăcioșii fruntași își mai dau la gioale amenințîndu-se cu dosare penale, după ce, toți sînt convinși, vor cîștiga prezidențialele. Cineva, persoană importantă, nu spui cine, mi-a dezvăluit că un ministru brașovean este chiar îngrijorat de dosarul pe care i-l pregătește Băsescu.

Părerea mea este să nu își facă griji, să se pregătească doar să ”decarteze”. Banul rezolvă totul. Nu există politicieni incoruptibili.

Diferă doar prețul! Cu cît ”unsul” e mai sus, potul e mai mare! Așa că, furați băieți, furați, linștiți.Vorba unui șahist din parc, fost el ceva la vremea lui:”E, și ce le face?

Luați exemplu de la Nutzi, că femeie bărbată ca ea, mai rar!

Turism contra terorism

August 16, 2009

Mă aflam la Barcelona cînd, la Palma de Mallorca, în plin sezon turistic, teroriștii au plasat trei bombe care, din fericire, nu au fost decît o demonstrație de forță, un avertisment, căci nimeni nu a fost rănit. A doua zi, regina Sofia, împreună cu cele două prințese, s-au aflat printre turiști iar ambasadorul Germaniei și-a îndemnat conaționalii, prezenți în număr mare în Spania, să-și păstreze calmul lansînd și un slogan, ”Turism contra terorism”, preluat de întreaga presă.

Dincolo de atitudinea activă a Casei Regale – țoapele noastre se știe cum ar fi reacționat – și de calmul autorităților, am fost, firesc, interesat de reacția mass- media. Ziarele barceloneze, Vanguardia și El Periodico, au urmat linia rațională și nu au făcut din acest subiect un spectacol, cum se întîmplă pe la noi, comentariile au fost pe fondul problemei, dezbaterile, inclusiv la televiziuni, consistente, responsabile, pe măsura gravității incidentelor și a efectelor pe care le-ar putea avea asupra turismului care, vă asigur, în Spania produce în continuare, în ciuda crizei.

Revenit acasă am găsit o invitație din partea ”The International Press Institute”, pentru un seminar ”la temă”, ”The war of Words – Terrorism, Media and the Law”, găzduit la Viena de prestigioasa ”Diplomatic Academy of Vienna”. Se vor discuta acolo, punctual dar și teoretic, căci, în final, participanții vor adopta Declarația de la Viena privind terorismul, media și legea, care va deveni document de lucru pentru organismele internaționale și pentru fiecare țară în parte, probleme specifice modului în care media tratează terorismul, protecției ziariștilor dar mai ales va fi pusă pe tapet restrîngerea accesului la informații de către autorități, ca și relația dintre libertatea de expresie și toleranța religioasă.

În acest context, desigur, presa tabloidizată și manelizată, dintr-o Românie aflată într-un nesfîrșit lanț de ”festivaluri” și guvernată de incompetență și minciună, în care plata cu bani publici a știrilor pozitive a devenit o regulă, nu prezintă nici un interes, evident, din cauza lipsei de credibilitate.

Poate că, dacă vreun investigator genial, ca Tolontan de exemplu, va găsi casa aceea modernizată, din centrul Bucureștilor – evident, alta decît Casa Poporului, unde se lăfăie altă categorie de teroriști, aleși de noi, din patru în patru ani – care a servit drept închisoare pentru CIA, lucru despre care românii au fost informați de… New York Times, voi putea avea oarece de spus la Viena…

Lăsînd însă gluma la o parte, chiar mă întreb: ce putem spune noi la Viena? Conform practicii acreditate de vremelnicii noștri conducători, probabil, că nu avem probleme! Cît despre relația turism – terorism, căci de la ea am pornit, lucrurile sînt clare: noi exercităm terorismul prin turism, atît asupra românilor cît și a străinilor.

Desigur, nu cu bombe și răpiri, ci prin serviciile oferite, prin ”surprizele” furnizate de o infrastructură primitivă, ca și prin kitschoasle reclame promovate de doamna căreia ”țeparul” din Piața Revoluției i-a făcut, la turism, seviciu secret și…antiterorist!

Branduirea țoapelor băsesciene

August 2, 2009

Citesc o uluitoare declarație a Constantinei Diță, campioana olimpică de la Beijing, unde a cîștigat, de o manieră impresionantă, cea mai frumoasă probă atletică, maratonul. Pe scurt, la o încercare a marii atlete de a propune un proiect, pentru copii și juniori, ”celebra” madam Ridzi, după ce a umilit-o lăsînd-o să aștepte la ușa ministerială, a refuzat-o categoric, grăind cam așa: ”Eu nu vreau să creez brandul Constantina Diță pe bani publici!”

I-auzi, celebra ”dansatoare”, pe la ”evnimente”, Ridzi, care se crede ea însăși brand, nu vrea să o promoveze pe ”anonima” colecționară de medalii, care a adus glorie României, Constantina Diță!

”Creatoarea” de branduri era, normal, preocupată să arunce 800.000 de euro – bani publici – întru gloria candidatei EBA, fiica lui Zeus, purtătoare a unui nume de rezonanață, Băsescu, care, după aceeași țopelă, Ridzi, deschide multe porți într-o Europă care cade în cur cînd îl aude.

Și uite-așa, avem în România branduri nemuritoare, creații băsesciene, Udrea, Ridzi, Anastase și, cu voia dvs., Plăcintă, în fața cărora orice valoare – sportivă, cazul Diță, o biată campioană olimpică, dar și din literatură, știință, arte etc. – pălește.

Despre EBA, ce să mai vorbim! E bine că și-a găsit la Bruxelles locuință cu discotecă și sală de fitness în apropiere, că era, din disperare și dor după lumea lui Poponetz, a șmecherilor de Dorobanți, să lase baltă Parlamentul European și să se întoarcă acasă.

Cît despre ”bărbații” din PDL – Blaga, Videanu, poate Berceanu – ei par tot mai ”emasculați” în fața țoapelor branduite lăsînd un vînător de șobolani, recte Brândză și William să strălucească în apărarea onoarei brandurilor Ridzi, acum Udrea… Sau, cine știe, pregătesc ei ceva…în caz că…