Archive for Octombrie 2009

Cine a scos fermierii ?

Octombrie 29, 2009

Miercuri, în mod evident „spontan”, au năvălit asupra Bucureştilor fermierii.Cu trompete, banere „meseriaşe”, purtătoare de mesaje create în laboratoarele profesioniştilor , cu tirimbombe, fluierături, îmbrînceli simulate cu jandarmii – vezi feţele vesele, ca ale „turcilor” care se îmbăiau la Călugăreni, în filmele lui Nicolaescu – strigături în rime onorabile, nu şchioape, demonstranţii au produs un tărăboi menit să bage spaima-n populaţie.Au contribuit, involuntar, şi nişte reporteriţe nevricoase dar şi comentatorii de serviciu, „avizaţi”,care au strigat că e ca la mineriade. Hăăă, hăăăă, hă, o fi hăhăit marinerul, înainte de a ieşi să înfrunte masa veselă din faţa Cotrocenilor, care se dădea nervoasă, asemeni unui tătuc care va băga boborului ce cere acesta, căci a promite nu costă nimic, doar eventual un recital cu muci şi lacrimi, din ciclul „V-am miţit!”. Să ne înţelegem bine, situaţia e gravă, ea fiind consecinţa unui lanţ de abordări iresponsabile a problemelor unui sector vital, care putea, de exemplu, să atenueze criza, vîrful fiind negocierea neghioabă, în genunchi, a capitolului agricultură.Abordări de care se fac vinovate toate guvernările.Acum, însă, motivul distribuirii fermierilor – de către cine?- şi „persoanelor de sprijin” bine instruite într-un spectacol cu jandarmi, garduri, îmbrînceli şi strigături, este unul simplu: prezenţa delegaţiei FMI la Bucureşti.Este, de fapt, un procedeu brevetat, care, din păcate, nu-i impresionează pe cei care îngloadă România băsesciană în datorii, cu o generozitate suspectă care anunţă un viitor sumbru, cu efecte devastatoare asupra nivelului de trai al unei noi generaţii de sacrificiu.Genul acesta de presiuni nu mai ţine! Desigur, de această dată, circul are şi conotaţii politice, portocalii, ca trompetele şi ţoalele unor „demonstranţi”, oferind Conducătorului, care va „băga” ceva subvenţii înainte de ieşirea la urne, să îi atace pe cei care au distrus agricultura pe care, nu-i aşa, în viitorul mandat, El, dimpreună cu guvernul Nutzi, o va salva.

Anunțuri

Căruţa cu paiaţe

Octombrie 27, 2009

Boc face poc cu biciul pe spinările puhave ale parlamentarilor ticăloşiţi. Bine că piticul lui Băse nu foloseşte coasa! Băse, că veni vorba, tot mai belicos, ca să vadă Nutzi, spaima Constituţii , cît de macho este, îşi încordează ochiul cu care ai senzaţia că-ţi goleşte buzunarele, şi zice că-i bate pă toţi, aşa, la grămadă. Madam Cocoş de Pleşcoi, unde cîrnaţii sînt cam subţirei pentru dorinţele unei cocoane nevricoase, drept care unii au plasat-o în mahalaua Buzăului, a gemut de plăcere dînd pe gaura gurii un mesaj care i-a pus în cur pe români, naţionalişti sau nu. Cică, neamul nostru cel frumos ar fi, aşa, ca EBA, paregzamplu, urmaşul lui Traian Băsescu, de s-au repezit cu toţii la oglinzi să vadă dacă nu cumva li s-a dus vreun ochi după ureche. Geoană, bănuit de 3 la sută, bate mătănii cu prostimea pe la oasele nu se ştie cui şi nici de ce provenienţă – sînt bănuite tot felul de animale, altfel, nevinovate- se bagă în faţă să pupe moaştele, noroc că dispune de gărzi, altfel ar putea să-şi piardă vreo rotulă, ca leliţa aceea la Cotroceni, ceea ce i-ar da un nou avînt lui Băse.Crin vrea să pară singur dar banii lui Patriciu, cu damf de Petromidia, îl mînă de la spate. Doctorul aleargă paralel cu pista dar nu în afara stadionului cu maimuţoii în delir. Popimea, curvele, şuţii, drogaţii, nebunii, milogii, şomerii, donatorii – din bani făcuţi se ştie cum – „telectualii”, analiştii, vorbitorii de serviciu de pe la partide, mă rog, alte categorii de români se află în grămda deschisă, o penibilă încăierare pe sărăcie, din care vor cîştiga tot „ăia care este”! O Românie incapabilă să se reformeze se pregăteşte din nou de vot. După ce tiribombele se vor fi fîsîit, constatarea, amară, va fi că lucrurile au rămas exact la fel ca înainte de exerciţiul „democratic”. Cît despre EL, că tot mă întrebară unii, DA, este PARANOIC. Mult, mult mai mult decît predecesorii săi, inclusiv nea Nicu, ca şi decît adversarii pe care i-ar atîrna personal în ţepele promise dar nefolosite.Se vede cu ochiul liber, chiar şi dinspre „cealaltă Românie”, care cine ştie cum va înclina balanţa la turul doi…

Afaceriştii lui „Portofel”

Octombrie 20, 2009

Marele lider local „Portofel”, zis şi „10 la sută” sau „Hectar”, i-a organizat Candidatului partidului său o masă cu oameni de afaceri, tocmai la etajul 8 al celui mai grozav hotel din urbe.Afacerişti care au la inimă partidul, conducătorii dar şi portofelul atît de drag şi util supravieţuirii veşnice pe funcţii a liderului donator fruntaş din banii altora. Corect, pînă la urmă, căci există şi un dicton potrivit căruia afacerile – mai ales cele din care cîştigă numai unul, adică, cel care este – se fac cu banii altora! Problema este că, la prea întinsa masă, alături de Candidat, altfel un om fin dar cam crispat şi încercănat din cauza misiei, au luat loc personaje grobiene, din lumea afaceriştilor de onoare îndoielnică, la unii chiar definitiv pierdută, protagonişti ai unor dosare şi scandaluri răsunătoare, nume care nu au loc la întîlnirile patronilor şi managerilor cu firme serioase dar nici în topurile cifrelor de afaceri, poate doar în cele ale datornicilor şi ţeparilor. Candidatul s-a întreţinut cu ei, pe teme banale, desigur, aşa încît nu s-a observat dacă şi-a dat seama cu cine punea ţara la cale, deşi mă îndoiesc că nu a simţit duhoarea mediului de afaceri al lui „Portofel”.Cu o diplomaţie periculoasă pentru un candidat care pretinde că va face ordine în ţară omul a rezistat între păcălicii liderului local. Păcălici utili, însă, nu doar cînd fac frumos în faţa şefului, ci şi cînd e vorba de acţiuni „delicate”, direcţionate spre prea încăpătorul…”Portofel”. Mă rog, să fie primit, fiindcă, sigur, ceva-ceva va ajunge şi la Candidat. În rest, de semnalat că un om de faceri din altă categorie, este drept şi cu carnet de partid lîngă portofel, a rezistat eroic şi jenat, în timp ce altul a trecut, meteoric, a decartat probabil, căci era unul dintre cei care dă ,la toţi, dispărînd spre…altă masă.Oricum, Candidatul nu e de compătimit pentru că a devenit un prizonier al unor asemenea vanghelioane, centrale sau locale. Mai greu o să-i fie dacă o să iasă căci băieţii ăştia au o foame în ei greu de controlat iar datoriile – nu cele la stat – trebuie, nu-i aşa, plătite odată şi odată. Poftă bună!

Ultimii!

Octombrie 18, 2009

În timp ce guvernul Băşescu îşi etalează, prin trompeta Boc, „SUCCESURILE”, un prestigios institut economic german anunţă vremuri grele pentru economia românească subliniind o realitate extrem de tristă : sîntem singura ţară din centrul şi estul Europei care nu se înscrie în trendul de ieşire din criză! La această „apreciere” nesimţiţii care conduc ţara după cum vrea matrozul beat, unii îi zic sexual dar nu cred, după cum se miorlăie, că face mare lucru fiind probabil dintre cei care aplică principiul de sorginte onanistică „Să-mi fie bine mie!”, împreună cu jalnicii miniştri pesedişti, nişte produse „marca Vanghelie”, să se ducă dracului şi să ne lase în pace. Băsescu, care a trecut de la „ţigancă împuţită”, prin „armean prost”, la „sas……”, poate să se retragă liniştit pe navă, să-şi numere, cu zgarda de cocoşei dăruită de romi pe post de marcă la gît, banii, inclusiv „banii dumneavoastră”, casele, amantele, miniştrii trîntiţi, prietenii trădaţi, smiorcăielile cu muci şi lacrimi, minciunile, nunţile, parastasurile, botezurile şi alte festivităţi la care a dănţuit şi a făcut baie de bobor etc. etc., căci,chiar dacă ar admite să i se pună fiola, la cîrmă nu va avea acces decît dacă va naviga cu un echipaj de sinucigaşi conduşi de Boc…
Desigur, Johannis nu poate fi neamţul providenţial care să repare tot ce a distrus gaşca lui Băsescu, cu pesediştii „specialişti” – în mangleli şi fuduleli – însă poate readuce viaţa politică la normalitate şi reintroduce ţara în circuitul internaţional vital în această perioadă în care, paradoxal, ne-am trezit izolaţi din cauza unui cîrmaci iresponsabil, care chiar crede că poate să scuipe în toate direcţiile.Îmi amintesc că în 1996, în timpul unei vizite de stat în Germania, într-o pauză de respiraţie, într-o berărie dim Munchen, s-a născut ideea numirii unui prefect de origine germană la Braşov, idee îmbrăţişată cu entuziasm la cel mai înalt nivel. Evident, după, a rămas cum am vorbit, iar una dintre persoanele cu care am stat atunci la masă mi-a spus zilele trecute că Braşovul a pierdut 15 ani prin abandonarea unei soluţii care ar fi putut avea efectul Sibiu, la o scară mult mai mare dată fiind forţa economică şi oferta zonei în general. Nu a fost să fie! Acum, ne pregătim să ratăm o şansă la nivel de ţară. Pentru că aşa vrea Băsescu cel afemeiat de alcool, putere şi bani. Ar fi trist, însă nu surprinzător. Sorin Oprescu nu a ezitat să meargă, în urmă cu cîteva luni, la Sibiu, pentru a-l întreba pe primarul Johannis cum a rezolvat o serie de probleme, îndeosebi legate de zona istorică şi chiar a apelat la cei cu care acesta a lucrat. Aici ar fi diferenţa. Care, la un popor care se omoară la moaşte, căruia îi place înjurătura groasă, care omoară stăpînul caprei, care nu a cîştigat niciun război etc. etc. s-ar putea să nu se pună.

Şi ce dacă a căzut?

Octombrie 13, 2009

A căzut Guvernul! Boc a aterizat mai ceva ca la emisiunea lui Andrei Gheorghe! În sfîrşit, după două decenii mălăieţe, au trîntit şi parlamentarii noştri ceva. Căderea Guvernului, bucuria proştilor! De ce? Simplu, pentru că, mîine, după ce ne trezim, vom constata că lucrurile stau exact la fel. Statul de drept este tot franjuri, economia, sublimă dar la pămînt, autorităţile în disoluţie continuă, învăţămîntul zob, sănătatea la fel, bugetarii mai trişti, căci nici măcar nu mai au împotriva cui demonstra, leul tot la mîna simulatorului Mugur, naţionala de fotbal tot „Give me five!”, românii tot călare unii pe alţii şi pe moaştele Paraschivei… Şi totuşi, ceva funcţionează! Politichia! Campania electorală! Cu sau fără un guvern al primarului de Sibiu, despre care prietenii din capitala europeană, mă rog, vorba vine, îmi spun că la cîte şi-a tras, cu fratele – căci nu numai Mircea dăunează la imagine dar nu şi la buzunar – a devenit aun sas…”româneţ”, jocurile se fac cam la fel. Geoană nu a cîştigat nimic, lunile în care camarila lui de doi bani s-a destrăbălat la guvernare atîrnă la fel, Crin stă în procentele unui partid care nu dă semne să îl susţină corespunzător, CVT şi Jiji rămîn să-şi neguţătorească aceleaşi procente iar Chirurgul în aceeaşi suferinţă în zona electoratului needucat şi incult, majoritar în Românica noastră. Şi la pedeleii lui Băse, tot aşa. Propaganda vizuală, venită cu vaporul – cum altfel? – din Asia, înainte ca Nutzi şi Boc să afle că va candida, este răspîndită în teritoriu, prefecţii stau înfipţi pa funcţii, băieţii de la MAI, dornici să îşi păstreze scaunele, cu arma la picior, panourile, gardurile, zidurile, weceurile etc. au fost închiriate, autobuzele sînt cu motoarele turate, armata de susţinători pricepuţi în şpăgi, anulat buletine, alergări cu urna în spinare este aceeaşi, călită la alegerile generale etc. etc., de unde şi atitudinea de vătaf a şefului de la Cotroceni.Aşteptat, în continuare, de bobor, la nunţi, parastase, botezuri, sărbătoriri religioase şi laice, inaugurări, paranghelii de tot felul. Pregătirea a fost făcută iar viitorul guvern poate încerca doar să limiteze frauda. În rest, Dumnezeu – arvunit şi acesta ca agent electoral, prin popimea lui Daniil cel Bogat – cu mila iar electoratul cu…ştampila. Pe care, poate, dacă tot a căzut în premieră un guvern, o va folosi, tot pentru prima oară, în interesul general…

Poetul de pe clopot

Octombrie 12, 2009

Nu mai există nici un dubiu, Băsescu, înţelept manageriat de coana Nutzi, de diverşi voineşti, avarameşti, patapeşti…., trage la nemurire! După Radu Vasile, iată, Uniunea Scriitorilor din Românica este pe cale să se procopsească cu un nou poet demnitar, nimeni altul decît şeful statului, care şi-a prezentat, este drept, într-o emisiune de satiră şi umor, versurile din tinereţe. Prezentare cu muci şi lacrimi, în linia obişnuită, menită să impresioneze sensibilul popor mioritic, căzut pe spate la constatarea că are un lider maxim poet, un fel de Mumulean glas de durere plîngînd la mormînt străin, dat fiind că mama domniei sale, slavă Domnului şi lui Daniil pedelistul, este în viaţă, lucru verificat de constănţenii şocaţi de anunţul funebru, formulat de proaspătul redescoperit poet în versuri marinăreşti-şcolăreşti, dar simţite. Deci, avem încă un scriitor, intrat deja în nemurire, cu prilejul luptelor de la sfinţirea bisericii de la Cotroceni, pe al cărei clopot numele lui glorios a fost scrijelit pentru veşnicie! Asta spre bucuria popimii, pusă de Daniil, cu moaştele disponibile pe tot teritoriul scumpei noastre patrii, în postura de agent electoral. Pomana, după…