Echipa de zgomote de la Cotroceni – de la oastea lui Silvian & Măgurean, pînă la Lăzăroii şi Avrameştii de serviciu – a stabilit că lui Traian trebuie să-i crească coeficientul de „telectualitate” că prea îl confundă lumea cu beţivanul de serviciu al naţiunii, şcolit de prostituatele de prin porturile lumii, cu diplome de bişniţar fruntaş, de zmecher şi zurbagiu, care conduce ţara de la crîşmă, de la supermarket, din alcovul Lenutzei. Zis şi făcut, aşa că, pentru întîlnirea cu diplomaţii acreditaţi la Bucureşti, i-au încropit vreo două fraze despre Emil Cioran – pretext, 100 de ani de la naştere – să vadă ăia de nu vor să-i faciliteze un şmen cu Sarkozy, nici măcar contra… tain, ce preocupări „filosofice” are marinerul. „Mesajul” bîlbîit de tăticuţul reformatoarei limbii române – pe principiul „limbi la mine, limbi latine”- menit să-i asigure „succesuri” ca „telectual”, a sunat cam aşa: „Cioran a creat o operă imensă în afara graniţelor României…”, după care îi şi informează pe ignoranţii ăia de ambasadori şi unde…”…mai precis în Franţa.” Şi, ca să fie clar ce e cu Cioran ăsta, Băsescu a anunţat, tot de pe hîrtie, ca să nu existe discuţii: „Este un reprezentant important al diasporei..” I-auzi – ia! Mă rog, asta a fost tot ce a putut să transmită cetitorul unei singure cărţi – dar în fiecare campanie – scrisă de umilul său ţuţăr Mircea Cărtărăscu.
Desigur, nimeni nu îşi face iluzii că Băsescu va ajunge să discute vreodată cu Sarkozy – unul dintre şefii de stat cu o cultură solidă – despre „moralistul sfîrşitului de secol”, cum îl numea Angelo Rinaldi pe Cioran, despre „scepticul de serviciu al unei lumi în declin” ( Ţuţea, cu care, pe cînd era profesor la Braşov se întîlnea la cafea, la Coroana, unde avea masa lui, ca să fac trimitere şi la „bibliografia” dragă alcoolistului de serviciu şi să-i stîrnesc interesul pentru cultura pe care ar putea să şi-o facă la Golden Şpritz), însă e limpede că există un feeling cu „reprezentantul important al diasporei”. Eu cred că pupincuristul Baconschi, loverul din jacuzzi, cel care a strigat la Mica Unire cu huiduieli „Pentru noi, pentru noi, Băsescu e Cuza doi!”, i-a turnat în urechea străpunsă de beţişorul de pe care Elena a bărbierit vata că Emil Cioran s-a aflat printre cei trei mii de români care, în cadrul unei acţiuni de Cartea recordurilor, i-au dat voturile la Ambasada de la Paris, ceea ce, nu-i aşa, obligă…În fond, dacă în România au votat cimitirele şi moldovenii cu repetiţie, la Paris de ce nu ar fi votat şi Cioran, „Brânzuşi” sau Eugen Ionescu? Chiar şi de cîte două-trei ori, fiecare, cum a considerat Baconschi…La următorul scrutin va fi şi mai simplu, pentru că, conform strategiei – ce zice Băse că n-avem strategii? – aceluiaşi ministru, care le-a transmis ălora care nu ne vor în „Şienghien” – cum pronunţă EBA – să-l sune, se va băga vot prin corespondenţă, „olograf”. Vă daţi seama cu cît se va vinde atunci „scrisorica” „olografă” prin care Cioran va da votul Elenei Udrea, par egzamplu! Sau a lui Brâncuşi…Acum, glumim, glumim, dar chestiunea care se pune rămîne una esenţială: l-a votat Emil Cioran pe Băsescu ? EEEEE, aici aştept răspunsuri şi daturi cu părerea…Eu zic că da!