Archive for Ianuarie 2017

CÎND BOGĂTANII SE SMIORCĂIE…

Ianuarie 23, 2017

 

Imagini pentru foto gheorghe stefan pinalti

Una dintre cele mai dezgustătoare secvențe cu bogătanii României este aceea în care unul, un interlop de categoria grea, o țoapă primitivă, intrată, că așa se cuvine, și în politică dar și în administrație, și ca lefegiu la stat, cunoscut sub porecla de Unșpemetri, se smiorcăie de mila bieților rrromâni, a ”sărăntocilor”, în timp ce lipește, pe fruntea lăutarului Axinte, bancnote, evident de valori mari, scoase dintr-un teanc care pare că nu se mai termină Bineînțeles, cadrul este cel ”corespunzător”, o masă bogată, ”udată” din plin și ”onorată” de invitați ”unul și unul”, din ”lumea bună” și ”colorată” a ”eternității” locale…Rolul interpretat, este drept, sub influența licorilor de calitate, de cel aflat în fruntea bucatelor, e de-a dreptul fabulos și ar merita un premiu la un festival de ”cine- verite”! Nu pot să nu redau cîteva scene, fără muzică dar pe versuri ”nemuritoare”, compuse de cantautorul Axinte, care a învățat, călit în paranghelii grele, unde să-i lovească pe mitocanii îmbogățiți pentru a le lua banii.La introducere, ”În lumea asta, atît de maaaaree/ Hoții bogați au milioane…” cel căruia îi este dedicată piesa are un zîmbet aprobator și dă chiar din cap, cam ca bulgarii, că nu prea poate să și-l țină drept. Apoi, tresaltă la ”Dar sînt și, Doamne, nefericiiiiți/ Nu au nici caaasăăă, nici serviiiici…”, lipește niscaiva ”Brânzuși” pe fruntea interpretului și oftează din toți rărunchii începînd să se legene și să dirijeze.Evident, nu cu mîna în care ținea ”mălaiul”…Urmează un moment emoționant, sfîșietor, la imaginea macabră și apocaliptică a bieților rrromâni, ”Răniți de soaaartăăă sînt prin spitale? Fără de mîiniii, făr de picioaaareee…”, cînd ochii i se umplu de lacrimi fiind necesară o batistă.Sau un șervet cu motive folclorice.Ceea ce, comesenii, disciplinați și respectuoși, execută prompt! Vă dați seama, fără de mîini, fără picioare…bieții oameni…La partea politică, ”Cei fără ochi erau în guvernîîî/ N-aveau cum să vaaadăăă acest infeeeernîîî…” banii se lipesc în continuare pe fruntea transpirată a artistului dar cel căruia îi este dedicat cîntecul devine serios, gînditor, își duce chiar deștul la tîmplă, deși nu arată că ar fi impresionat de cei lipsiți de lumina ochilor. În sfîrșit, momentul culminant se produce cînd nesimțitorul ăla de manelist îi aduce aminte cît este de trecător:”Săraci, bogați, parlamentaaari/ În fața morțiiii sînteeeem egaaaali…” Aici, sentimental, speriat în fața veșniciei morții, Unșpemetri începe să plîngă în hohote, cu muci și lacrimi, aruncînd cu banii pe unde se nimerește.Nici ”băgarea” refrenului cu vremurile care vin, ”Cînd poateee vom fi cu toțiii frați/ Și cei săraci și cei bogați…” nu-l mai scoate din depresie! După care, ”Cortina!”, ca să zic așa…

Evident, omul a compătimit din greu cu cei care nu au nici casă, nici servici, nici mîini și nici picioare, cu toți sărăntocii din țară. Chiar și cu cei care sînt chemați la comisiile sociale pentru a fi verificați dacă nu cumva le-a crescut piciorul tăiat și iau pensia ilegal.Și s-a smiorcăit în mod convingător…Tendința de a se smiorcăi, de la ”om la om”, dar în special în public, în diverse ocazii, mai ales cînd asistența este – datorită televizorului, a unor adunări, mai mult sau mai puțin electorale, a altor evenimente…- cît mai numeroasă și provenind din zona celor ”fără de noroc”, a celor care au avut ghinion, cum bine spunea un președinte imobiliar, fost tălmaci și șofer la traficanții de copii, îninte de a se îmbogăți peste măsură.Astfel asistăm la lamentații privind sistemul care le creează tot felul de probleme și îi împiedică să se bucure de ceea ce au acumulat într-un timp suspect de scurt, ca ”tunari” fruntași într-o țară în care s-a dat liber la furat și unde, nota bene, cum decreta un alt președinte, ”Ce-i furat, furat rămîne!” ”Temele” abordate de ”nefericiții” cu viloaie de neamuri proaste – dacă se poate mai multe și cel puțin una în străinătate – proprietari de ”mașini de mașini”, Rolls Royce, Aston Martin, Ferarri, Bentley, Mercedes, Volvo etc., deținători de terenuri, fabrici – demolate pentru a intra în ”jocul” imobiliar – de conturi grase, mai ales în paradisurile fiscale, de bijuterii, opere de artă – aici le-o mai trag ”dealerii” – de yahturi și de ce nici nu își mai imaginează un om normal. Bineînțeles, contează enorm relațiile – ”Am înțeles că cu bani nu se poate, dar nici cu relații…”, glumesc ei…- mai ales dacă reușesc să intre în grupuri transpartinice finanțîndu-i, ”la negru”, și pe ăia și pe ăia, evitînd astfel să cadă victime luptelor de partid.Se smiorcăie, în primul rînd, pe subiectul impozite și taxe, deși majoritatea driblează adminstrațiile fiscale, obțin amînări și iertăciuni, au datorii imense, pe care nu le vor achita niciodată. Cu concursul funcționarilor ”superiori”, pe care i-au îmbogățit, cu care sînt ”atenți” permanent, aceștia fiind, datorită acumulărilor din șpăgi, introduși și ei, ca și politicienii, procurorii, judecătorii, polițiștii etc., în ”clubul” celor care au ”cheag” care le permite să se smiorcăie în fața sărăntocilor.Urmează problemele create de costurile ridicate ale utilităților, de prețurile care ”explodează” – la te miri ce…chiar și la coșul zilnic, că impresionează.. – de carburanții care sînt mai scumpi ca în Austria, de jefuirea resurselor ”scumpei noatre țărișoare”, de starea jalnică a comerțului, inclusiv de absența magazinelor de marcă în ”benefciul” celor de ”știfturi”, de calitatea învățămîntului – deși copiii lor învață la școli particulare sau peste hotare – de sistemul de sănătate – cu care au atingere în străinătate, cei mai puțin ”procopsiți” la Istanbul sau la Viena, unde e un spiatl mai prietenos cu românii, ceilalți la Paris, Geneva, Londra, New York etc. – de lipsa serviciilor sau de scumpetea celor ”care este”, de infrastructură, de orice ar demonstra ”proștilor” care îi ascultă cît de stresați sînt și ce ”căcat” de viață duc.Vor să fie compătimiți, înțeleși…Sigur, Seneca, de exemplu, scria că ”Nu duc o viață tihnită cei ale căror plăceri le dau mult de lucru” dar se și întreabă, ”Dacă un om s-a așezat dincolo de dorința de a avea ceva, ce i-ar putea lipsi?”, ceea ce ”smiorcăiții”, chiar dacă ar citi și…rumega, nu pot să înțeleagă…

Secvențele cele mai scîrboase, cu bogătanii care se smiorcăie, sînt cele în care ”compătimesc” cu oamenii săraci, care nu au ”de niciunele”, cu cei aflați în suferință și care nu-și pot cumpăra medicamente, cu copiii care nu merg la școală și cu cei lăsați ”singuri acasă” de părinții plecați plecați la muncă în străinătate, cu cei călcați în picioare de justiție, cu șomerii, cu tinerii care nu găsesc un loc de muncă și care ard ca niște torțe într-un club de tragică amintire, cu cei care au cancer, cu alcoolicii de care nu se ocupă nimeni, cu chiriașii dați afară din case – chiar dacă respectivele case le-au luat ei prin acte false, cumpărări de drepturi litigioase etc. – cu victimele drogurilor – vîndute, chiar și la poarta școlilor, de oamenii lor, cu complicitatea poliției – cu pensionarii care își duc viața de pe o zi pe alta, cu cei care mor așteptînd banii de la Fondul Proprietatea sau restituirea vreunui teren sau imobil, cu militarii care mor în teatrele de operații, în timp ce ei sînt ”cadorisiți”, acasă stînd, cu grade de colonei, de generali, cu victimele calamităților, cu…O fac ”convingător”, cu ”adîncă durere” și grijă față de ”aproapele”, chiar și cînd ”aproapele” nu-i de față, între ei, ”Vaaaai, draaaagăăă…”, ca într-o piesă proastă.Și, dacă este cazul, varsă și lacrimi, se smiorcăie, ca să vadă lumea cît sînt de nefericiți.

Ar mai fi tema ”dragii noastre țărișoare”, cum suferă ea, cum o sug străinii – asta clamează inclusiv cei care taie pădurile și vînd lemnul brut firmelor – cum vor să o devalizeze, să o sfîșie, să o împartă, rușii, americanii, ungurii, chinezii, nemții, cum este tratată ca fiind de mîna a doua (după ei a doua…), cum o să dispară de pe hartă…În acest ”vodevil”, bogătanii se smiorcăie cînd cîntă și li se cîntă, îndeosebi, ”Noi sîntem români” dar și alte piese din repertoriul cunoscut, inclusiv manele sau romanțe.

După ”reprezentații” revin la ale lor, ”se întorc”, cum se spune, tratîndu-i pe cei care au fost proști, care nu au știut sau nu au vrut să fure, pe ”amărîții” care nu își doresc decît o viață decentă, sigură, cu disprețul specific parvenitului. Tupeul lor este fără margini! Similar cu cel al copilului care, după ce și-a omorît părinții, a cerut clemență judecătorului pe motiv că este orfan!

 

CE NU POATE PRICEPE IOHANNIS

Ianuarie 6, 2017

Imagini pentru foto mitterrand kohl

”GUVERNUL VA GUVERNA, PREȘEDINTELE VA PREZIDA”

A devenit de manual scena în care proaspătul ales președinte al Franței, Francois Mitterrand, cel despre care se spune că a dat întregul sens democrației franceze reușind alternanța la putere de patru ori, a refuzat să deschidă documentul – proiect prezentat de Colectivul Bugetar: ”Numai Guvernul are dreptul să-l vadă!” Concepția lui despre putere era clară: GUVERNUL VA GUVERNA, PREȘEDINTELE VA PREZIDA.Considera că președintele nu trebuie să-și exercite competențele decît asupra marilor mize, care țineau de suveranitatea sa, pe care, după cum scrie colaboratorul său apropiat, Jaques Attali, le-a și precizat:apărarea, politica externă, respectul instituțiilor.”Miniștrii trebuie să fie adevărații patroni ai administrației lor”, spunea el iar adnotarea cea mai frecventă pe care o întîlneai pe notele colaboratorilor săi era ”Lăsați miniștrii să hotărască”. ”Guvernul trebuie să guverneze iar Palatul Elysee trebuie să rămînă retras…” a fost un principiu impus de cel care preluase Franța cu 14 la sută inflație, 1,5 milioane de șomeri, 40 de miliarde deficit extern și căruia, cînd, în ultimele luni înainte de moarte,  ieșea să se plimbe prin cartierul unde ocupa un apartament – nu șase case etc. – oamenii se opreau și îi spuneau simplu:”Mulțumesc!” Asta după patru coabitări în care Parlamentul, pe care De Gaulle îl lăsase fără prerogative, a redevenit prima putere, cea din care Guvernul își trăgea legitimitatea.

Că un mitocan cu cultură de bodegă și bordel de port, cu apucături de fante violent de cartier ca Băsescu nu ar fi putut pricepe acest lucru e clar.Chiar dacă zice că a citit o carte! Iată însă că președintele șmenar de case, colaborator al traficanților de copii, arogantul – știți povestea cu ăla care dacă nu-i fudul parcă nu e prost destul…- Iohannis Klaus Werner, dornic de privilegii – inclusiv din partea Justiției, care e pe cale să producă pentru el cea mai mare măgărie posibilă – după ce a dat un ”tun” de vreo 25 de miliarde cu ”Guvernul meu” – asta de la 1 decembrie pînă la finele anului 2016, cînd deficitul din PIB a crescut ca Făt Frumos de la 0,7 la sută la 2,9 la sută, se dovedește un violator al democrației și mai periculos! Evident, nu numai din pricina uriașei lăcomii – de ce dracului nu dă casa aia luată prin fals, pierdută în toate instanțele, înapoi, statului român? – a atitudinii disprețuitoare față de poporul al cărui vot nu contează, ci a culturii precare, lucru vizibil nu numai din tăcerile ce se vor ”semnificative” ci și din puținele fraze pe care le rostește. În fond, dacă Băsescu a citit o carte, Iohannis a scris mai multe cărți decît a citit.Adică 2(două). Doar că, ”pas cu pas”, face mult rău acestei țări pe care o vrea vasală, asta din orice direcție ai privi, pentru că el a reușit să distrugă și o dreaptă foarte necesară pentru echilibrarea scenei politice și instaurarea unei democrații în interesul cetățeanului.Vrea dreapta lui, guvernul lui, palatul lui, avionul lui, imobilele lui…șpăgile contra jefuirii resurselor țării tot la el…Și mai ce?

P.S. Așa pentru precara cultură a fostului primar de Sibiu: Mitterrand a fost cel care, împotriva ”valului” – inclusiv a Doamnei de Fier, Margaret Thatcher,  care spunea: ”I-am învins de două ori pe germani, iar acum sînt din nou în fața noastră” –  a fost alături de Kohl în procesul de unificare a Germaniei. Asta face diferența între un mare conducător și un mărunt și lacom profitor, dornic de osanale și privilegii, lipsit de orice viziune, acționînd în funcție de interesele sale meschine.Totul e să priceapă și Grivei, pardon, Rex al nostru! Care, în materie de politică externă, în doi ani de mandat, nu a realizat NIMIC! În afară de ”fița” cu  paltonul aruncat pe autoturism, într-o scenă dezgustătoare, produsă dintr-o necunoaștere a protocolului elementar…