RANGOFILIA

Imagini pentru oprea decorat de băsescu

Un cunoscut, nu-l pot numi prieten, altfel un om onorabil, mi-a pus o întrebare, ca să zic așa, ”radicală”, în timp ce ne aflam la ”o cafea de vorbă”: ”Tu ai mormînt?” Am fost întîi descumpănit, apoi m-a pufnit rîsul aducîndu-mi aminte de faza cu fostul ministru și pro-american ”fervent”, Șora, pe care, la aproape 100 de ani, funcționarul de la Ambasada SUA l-a întrebat, la ”interviu” pentru viză, printre multe altele, dacă are…mormînt!?! I-am spus și eu ”companionului” că nu am de gînd să mai călătoresc în SUA pînă cînd partenerul nostru strategic nu va renunța la procedura umilitoare a vizelor dar acesta nu s-a prins și nu am mai insistat…”Hai cu mine, să-ți arăt”, asta a fost reacția lui, care, după tonul hotărît, nu admitea refuz. Așa că, vrînd-nevrînd, m-am urcat în ”volvăul” său de ”jdemii” de euro și m-am lăsat dus, unde credeți, la…biserică.Bine, nu la una oarecare, ci la o biserică frecventată de ”lumea bună”.Odată ajunși, m-a tîrît în fața unui cavou – ”apartament”, nu ”garsonieră” – de marmură neagră și mi-a arătat, mîndru, inscripția, adică numele lui și al nevestei, cu datele de naștere, titlurile, un CV întreg… la născut scria ce trebuie, la decedat, să-i țină Domnul în viață, nimic…Dar nu asta era, vorba unui fost președinte, care se declarase lider zonal, problema! ”Uite, e în primul rînd!! M-a costat, da face…Dacă vrei, îți aranjez și ție mai în față, nu chiar în prima linie, abia mi-am făcut loc și eu, da pe aproape.Vorbim cu părintele.! I-am mulțumit politicos precizîndu-i că eu vreau să-mi rezerv un loc la eroi, nu i-am spus la care biserică și nici la ce ”loc de odihnă”…ceea ce l-a cam întristat:”Păi da, că tu te miști, pă colo, pă colo…normal…”  Chiar dacă ”apartamentul” se află între două ”cazemate” de cîrnățari – să mă scuze măcelarii, nu am nimic cu ei…- și pe o linie cu un constructor penal, un funcționar de la ANAF, un interlop ajuns parlamentar, cu alți ”procopsiți” ai vremurilor noi, în timp ce decedaților iluștri, militari, eroi chiar, intelectuali, ctitori etc. li s-a luat ”fața” de noul rînd întîi, nu își face probleme : ”Domnule, cînd zici în orașul ăsta …( aici și-a rostit apăsat numele) toată lumea mă știe, așa că era normal să-mi rezolv și chestia asta…”

Rrromânului îi place să stea în față. Oriunde, nu numai la cimitir. Rangofilia este o trăsătură detectabilă pe toate palierele societății.Sînt atinși de această boală – căci este de domeniul patologicului – atît cei care vor să fie șefi de scară, la bloc, cît și cei care vizează mult mai sus, demnități, grade, titluri științifice, decorații, plachete, diplome – pe care să le etaleze, ”ca la frizerie”, în sufragerie – funcții ”vizibile”, președinții de cluburi, asociații, comitete, din indiferent ce domenii, ca să nu mai vorbim de pozițiile din ”politichie”, de la organizațiile de cartier pînă la vîrful partidelor, din masonerie, că și asta ”dă bine”, acestea, ca și multe altele, cunoscute dar obositoare într-o înșiruire nesfîrșită, culminînd cu inventarea unor arbori genealogici, era să scriu ginecologici, mergînd pînă la Burebista, dacă se poate, dar oricum pornind de la Mihai Viteazu, că ăsta a fost un ”manager” feudal ”beton”, Ștefan cel Mare, Basarabi etc. trecînd prin ”boierii de viță veche” și chiar cumpărînd ”certificate” de noblețe de prin vecinătăți, cu precădere austro-ungare…

Se adresează unii altora cu ”Excelență”! Excelență în sus, excelență în jos…Dacă între ei, la vreun protocol sau cu altă ocazie, nimerește vreun ”amărît” de scriitor, actor, muzician, universitar adevărat – nu cu titlurile științifice ”neguțătorite” – intelectual de valoare recunoscută, sportiv medaliat ”în luptă” etc. ”excelențele” i se adresează cu un ”Maestre…” rostit cam în zeflemea, cu o superioritate care, consideră ei, îi distanțează de cei cărora binevoiesc să le dea atenție. De zicala cu prostul care dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul au uitat, oricum ”proști” sînt ceilalți,mai puțin titrați, decorați, înscăunați, aleși…

Apar astfel în scenă, în prim plan, cu reflectoarele pe ele, personaje grobiene… Un amic mi-a arătat o carte de vizită, pe care pusese mîna de la un altul, cu rang, pretextînd că face colecție. ”Cartonașul”, aparținînd unui celebru ”potentat”, as în sportul parvenirii, avea înscrise următoarele ”informații”: numele ”nenicului”, apoi, mai jos, ministru de…, prof . univ. dr., general de brigadă (parcă), președinte al partidului…, deputat…Horror, ca să folosesc un termen impus de acum, nu doar de către ”frumoșii tineri”, în ”dulcea” noastră limbă! Noroc că, din cauză de amor de girofar, un simbol al ”reușitei”, al rangului, s-a trezit ”puțin” pe tușă, însă foarte posibil să revină.Eventual cu un nou ”titlu”, acela de ”scriitor”.Asta, dacă va primi vreo pedeapsă – căci are și alte dosare – cu executare.Pac, două-trei cărți – scrise de alții – și personajul ”reeducat” și ”telectual” va putea să-și etaleze din nou multele sale ”talente”…În fond, îi lipsește doar un titlu de noblețe, ca să își spună ”de…” și să folosească un blazon personal – cu sabie de general, girofar, însemne de dr., eventual ”Honoris…” academician(?) sau ce o mai considera că îl reprezintă…-  și nu sigla banală, a partidului, a ministerului sau a parlamentului… În paranteză, ca să stabilim diferența dintre cei care SÎNT și cei care SE CRED, iată, reținută de istorie, o întîmplare cu Mozart.Acesta a primit, ca recunoaștere a valorii, dreptul de a se numi ”Herr von Mozart” și de a purta steaua care însoțea titlul nobiliar.În momentul în care, la o întîlnire, un nobil adevărat a atins-o, cu superioritate, poate cu aroganță chiar, marele compozitor și-a smuls-o din piept și a aruncat-o…Acum, ca să fiu drept, nu pot să nu evoc o campanie de presă, soldată cu o analiză atentă și măsuri ferme, desfășurată, cu cîțiva ani în urmă, tocmai în Austria, unde s-a constatat că o serie de personaje publice, dornice de distincții și titluri, și-au cumpărat…decorații. Da, însă, în urma scandalului, le-au fost retrase!La noi, niciodată, poate doar torționarilor decorați ”din greșeală”…Ca să rămîn puțin ”afară” îmi amintesc o vorbă auzită la bătrînii familiei, cu zeci de ani în urmă:”Băiete, să nu uiți, lordul e lord și în șanț!” Legat de aceasta, citez, fără alte comentarii, un fragment dintr-o carte pe care țoapele noastre nu o vor citi niciodată – ele au doar ”negrii” care scriu pentru ele dar nu și citesc! – semnată de un nobil autentic, contele Alexander von Schoenburg, căsătorit cu una dintre nepoatele reginei Elisabeta a II-a, fratele celebrei principese Gloria von Thurn und Taxis, ”Arta de a scăpăta cu stil”: ”Aristocrații englezi nu lucrează doar în bănci sau în case de licitație, ci își cîștigă pîinea și în postura de șoferi de autobuz, ca lordul Teviot.Vicontele Boyle și lordul Blackford au fost chelneri, atunci cînd nu votau legi în House of Lords, baroneasa Sharples a condus un pub de provincie iar Lady Diana Spencer a fost educatoare într-o grădiniță…”

La noi, greu de imaginat așa ceva la parveniții acestor vremuri tulburi, în care toți rahații s-au ridicat la suprafață și au început să pută. Urmașii vechilor boieri, ai familiilor care, cu mulți, foarte mulți ani în urmă au fost trimise în închisori sau determinate să fugă din țară, nu au noblețea de altădată. Și pentru ca să pun punct, iată încă un exemplu edificator din cartea lui Alexander von Schoenberg. Întrebat care este avantajul rangului, lordul Kingsale – care trăiește la țară, într-un cottage și nu se rușinează cînd proprietarul pub-ului, unde socializează, democratic, cu toată lumea, îl cheamă să schimbe o garnitură, o țeavă, contra unei beri – a răspuns așa: ”Dacă trag o bășină în timpul unui dineu, toți mă consideră excentric, ba chiar puțin amuzant.Dacă ar face-o altul, ar fi considerat dezgustător și vulgar.”

Nu știu dacă ”rangofiliștii” – folosesc termenul ca pe acela de biciclist…sau alcoolist..sau – înțeleg ceva din mesajul lordului Kigsale. Mă îndoiesc. Așa că vor continua să acumuleze titluri, funcții, tinichele etc. bulversînd societatea românească, creînd o falsă scară a valorilor.Ne vom împiedica de ei – și de ele, căci a dat boala și în cucoane – la toate ”evenimentele”, în toate împrejurările în care consideră că trebuie să fie văzuți. Cu baretele decorațiilor la reverul costumelor Boss sau Armani, înarmați cu cărți de vizită ”complete”, etalînd grade, la vedere sau ”acoperite” – un bătrîn ostaș reflecta, într-un WC al Parlamentului, că nu te mai poți pișa de colonei și generali – bijuterii ”cu semnificație istorică în ceea ce privește proveniența”, alte ”însemne”, de deputați, de senatori, de membri ai te miri ce entități ”importante”, dovezi ale rangului la care au ajuns ”excelențele”. Ei visează să vadă ”slugile”, de la șoferi pînă la ”maeștrii” de care aminteam mai sus, așteptîndu-i , ca în ”Ciocoii vechi și noi” ai lui Nicolae Filimon, aliniate conform rangului stăpînilor… În mod sigur, dacă lucrurile s-ar schimba, am pierde o ”distracție”.Una care ne costă! Dar ce importanță are?Nouă ne place să NE rîdem!Chiar dacă, de multe ori, nu este rîsul nostru.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: