NOUA BURGHEZIE

Imagini pentru petreceri politicieni

Ciocoismul și parvenitismul sînt boli specifice rrromânilor.Care îi ”contaminează” pe burghezii, vechi sau noi, indiferent din ce zone socio-profesionale, morale, de origine etc. provin.Se poate constata ”cu ochiul liber”, pentru că țoapelor, adică maimuțelor care s-au urcat în copac, le place să se ”expună”.Fără să se preocupe de faptul că li se vede fundul.Uneori însă,trebuie să recunosc, exhibiționismul lor agresiv m-a surprins. Cum s-a întîmplat la un vernisaj de provincie, nu neapărat provincial, cînd, pe strada pietonală care găzduiește galeria, a apărut un Mercedes alb, imens – nu din ultima serie dar un model de trei – patru ani vechime – care a oprit chiar în ușă.Șoferul, nu în uniformă și cu ”cașchetă” dar într-un costum corespunzător, evident, cu cravată, a coborît alergînd spre ușa din stînga pe care a deschis-o adoptînd o poziție ”cum se cere”.După niște secunde de suspans – participanții, care în blugi, care în haine mai ieșite din modă, în funcție de vîrstă, artiști plastici, scriitori, actori, iubitori de artă avizați, veleitari, ”pișcotari” s-au bulucit curioși – a apărut, nu vreun primar, președinte de Consiliu Județean, senator, deputat etc. ci ”maestrul”, adică ”conorășeanul”, intelectual, proptit de ”sistem” într-o oarece funcție în ”domeniul” culturii. Și-a aruncat eșarfa albă, la culoarea automobilului, pe spate și, într-o pauză regizată, a așteptat, știa el ce știa, cunoștea ”adunătura”, un ”Să ne trăiiiți!”, însoțit de ”Bine ați venit!”, ”Ce surpriză!”, ”Ce onoare!” care au venit dinspre cei cîțiva care, în orice ocazie, sînt gata să ”omagieze”…”Noroc, măi, noroc! Hai s-o facem!”.Adicătelea ”să vernisăm”!Restul nu mai are importanță.În afară de ceva înjurături sau comentarii, de la ”S-a ajuns ca braga în sticlă!” pînă la ”Trăiască burghezia intelectuală ajunsă la ciolan!”Nu deranja neapărat, am constatat, faptul că se ridicase la un statut material net superior celui din vremea, nu prea îndepărtată, cînd, chiar de la unii aflați de față, cerșea…sponsorizări, ci atitudinea, ”poza”, menite să impresioneze ”amărîții”…În fond, după cum spunea Seneca, ”Nimeni nu a condamnat înțelepciunea la sărăcie”.Dar nici la aroganță dincolo de orice limite…

Venind la o altă categorie, a îmbogățiților tranziției, îmi amintesc o scenă din biroul unui patron de firmă privată, ”întemeiată” pe cea de stat, unde fusese director, și cu care, după cîțiva ani de supt bine, a dat în gard. Eram acolo cu un bancher – nu președinte de bancă dar din staff – de la o mare bancă străină dispusă să îi acorde un credit pentru o investiție ”serioasă”.În timpul discuției, avînd el sentimentul că nu e destul de băgat în seamă, și-a întors gulerul de la haină și – în dulcea noastră limbă, căci alta nu ”poseda” – i-a arătat ”partenerului” (virtual) o etichetă:”Uite, Boss, am fost și eu la Paris! Original, nu știft!” După care și-a suflecat mîneca și i-a prezentat, ca pe un trofeu, ceasul, mare cît o ceapă:”Și ăsta, de la Cartier, pe ”șampelise”, la capăt, pe dreapta,aproape de Arcul de Triumf.Cinșpe mii de euro.Nici n-a fost scump…Ia, tu ce ceas ai?”Nu a aflat căci partea cu etalatul ceasului nu a fost tradusă. Cu aceasta, creditul s-a dus dracului, noi am mai bălmăjit cîte ceva, jenați, bancherul a refuzat protocolul, ”O să regrete, am whisky din ăla adevărat, de douăj de ani,nu adus de libanezi…” și, după ce ne-am văzut în mașină, i-a spus colegului de la sucursala din România, să nu-i mai aducă la ”din ăștia”.Apoi, s-a purtat perfect normal…

Mihail Manoilescu, mort la Sighet, studiat și acum la universități din străinătate ( asta în paranteză) scria negru pe alb:”Burghezia noastră n-are generozitate, n-are caracter, n-are ținută”. În schimb, ca o constantă, adaptată, desigur, vremurilor, vizibilă și acum, ”se aruncă spre îmbrăcămintea de mătase, spre case frumos mobilate și mai ales spre automobile…”De la burghezul de cartier, de la bloc, pînă la cel care ocupă un viloi cu zece camere și nu știu cîte băi, piscină, două- trei garaje, oricare poate să-ți recite din ceea ce constituie ”cultura” sau marca care este ”în trend”, chiar dacă aceasta este doar rîvnită, la cei mărunți și invidioși:Armani, Fendi, Boss, Benetton, Laura Biagiotti, Tommi Hilfiger, Dior, Kenzo, TAG Heuer, Givenchy,Louis Vuitton,Emilio Pucci, Donna Karran, Nike, Adidas, Mercedes, Maybach, Aston Martin, Ferrari, Dodge, Jeep, Volvo, Cadillac, Vauxhall, Landrover, Elisabeth Arden, Lagerfeld, Rolex , Tissot, Omega, Toyota, Audi, BMW, GAP, Baume&Mercier, Oris, Chanel, Hermes …și aș putea continua dar devine obositor…Cam acestea sînt ”obiectivele” dumnealor ”prioritare” – dacă le vorbește cineva de C&A, H&M, Zara etc.strîmbă din nas – pe care le ”calcă” atunci cînd se află în străinătate.Sigur, aș putea adăuga nume de hoteluri, restaurante, cazinouri…mă rog, după ”buzunarul” fiecărui îmburghezit care se respectă…Asta este ”cultură”, nu glumă…

Mă aflam la coadă la bilete, la Florența, la Galeriile Uffizi, cînd am auzit vorbă românească. Am tras cu urechea, recunosc, se vorbea tare, altfel e bine de ținut seama de un sfat, atunci cînd te afli în străinătate, ”Ferește-te de români!” Un el și o ea, ținută corespunzătoare burgheziei de viloi și Maybach, se ciorovăiau pe tema ”utilității” vizitării galeriilor. El încerca să o convingă, ”Ce înseamnă treizeci de euro, dragă? Ăștia ne-au făcut pe noi?”, ea avea ”argumentele ei, ”Pierdere de timp, ce să vezi? Și nu sînt treizeci, că sînt șaizeci…” Pînă la urmă au intrat. Întîmplător m-am intersectat cu ei într-una din săli. Nu se opreau la vreun tablou, de oarece comentarii nici vorbă. Ea, îmbufnată în continuare, ”Ai luat album, să arătăm, ce-ți mai trebuie? O sută de euro…Hai mai repede!”, a avut, totuși, o ”interacțiune” cu locul unde se afla.Privind în jos, că ce era ”pe pereți” nu o prea interesa, a vut un fel de exclamație:”Ia uite ce linoleum! Fă o poză…Știi americanu îla care și-a făcut o cadă ca aia de la Vatican…Poate găsim și noi unul la fel!” Omul a pozat și au luat-o la picior călcînd indiferent pe ”linoleumul” acela de cîteva sute de ani…

Altfel, le place să fie văzuți la ”evenimente”, chiar și la cîte un concert,dacă e ”extraordinar”. Și uite așa, am avut ocazia, avînd în spate o pereche ”simptomatică” pentru imaginea noii burghezii el, smoking, ea rochie lungă, pe care turnase cred, o găleată de parfum – am mai trăit o secvență cu miros de…marcă, la sauna mixtă, care, după intrarea cucoanei, s-a golit urgent – să mai aud una.La pauză, cînd se monta orga,el a întrebat candid:”Ce aparat e ăsta, mami?”…Nu știu dacă s-a lămurit cu ”aparatul” dar în partea a doua a rîgîit gros de mai multe ori.Vecinii de scaun din acea stagiune au stabilit că nu era salam.Eu am rememorat o scenă din romanul ”Un oarecare Luca”, de Julio Cortazar, în care, exsperat de tusea agresivă a unei cucoane, Luca își dă cu părerea cu voce tare, să se audă:”Dacă o vacă ar tuși, ar face-o exact ca această doamnă…” Burghezii s-au repezit la el și l-au scos din sală.Un senator i-a tras char un picior în fund. Senatorul nostru care se afla la concertul ”asezonat” cu rîgîituri poartă însă baston.Așa că, m-am abținut să procedez la fel, sigur, vaca fiind bou deși nu cred că e bine să jignim animalele , pentru că un șut în fund mai merge dar un baston în cap ar fi putut ”să-mi cauzeze”…

Îi întîlnești peste tot unde ”dă bine”.Joacă și tenis, se duc la schi.O țoapă, pardon, un țop ajuns în fruntea statului se lăuda cu faptul că are ”bursită”, boala specifică jucătorilor de tenis.Fracturile făcute la schi sînt adevărate trofee, ca și accidentele de motocicletă – știți mărcile – sau cele de parapantă sau…În unele cazuri, dacă rămîn în viață…

Se plictisesc, trăiesc tînjind după nu se știe ce, și este șic să cadă în depresii, să meargă la psihanaliză…”Săracii sînt nebuni, bogații au depresii…”, cum scria Orhan Pamuk.

În final, însă, nu pot să nu constat că avem de-a face cu o burghezie de carton, care nu produce nimic dar consumă la greu din ceea ce i-a permis tranziția sălbatică să acumuleze, unii mai mult, alții mai puțin, căci majoritatea sînt calici de lux, cu ifose, iar banii vin, banii se duc, easy come, easy go…

Și uite așa, noua burghezie sufocă elitele și risipește ceea ce a mai rămas…Veți spune că ea nu poate arăta altfel decît țara și vă dau dreptate.Adică, tot pe ultimul loc.În Europa și nu numai…Jucînd la mize meschine, fără viziune, fără o ”minima moralia” vorba unui intelectual îmburghezit, atrasă de ”inele, cercei, beteală, nu adaugă nimic la ceea ce a mai rămas după marele jaf.

Avea dreptate același Mihail Manoilescu cînd definea o trăsătură emblematică a vechii burghezii:”Burghezii noștri nu sînt făcuți să sădească nuci, cum făcea Petre Carp la vîrsta de șaptezeci de ani!Ei taie mai curînd nucii pe care i-au sădit părinții…” Definiție valabilă și pentru noua burghezie…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: