Elenele Academiei Politice Române

Preocupată,  probabil, să-şi umfle CV -ul, sărăcuţ, dealtfel, Elena Udrea, rezerva de cadre a lui Traian Băsescu, cel  alintat, vezi ultimele stenograme, cu apelativul „Chioru” – nu-i problemă, am mai avut personalităţi poreclite la fel  în politica românească, dar despre asta voi scrie altădată –  s-a proţăpit într-unul din scaunele prezidiului  Academiei Române!Este drept, la o manifestare oarecare, unde scaunele academicienilor au cam rămas goale, publicul fiind unul de strînsoare portocaliu- violetă, nişte feţe care arătau sinistru în aula unei instituţii care ar trebui să-şi apere prestigiul, imaginea şi tradiţia interbelică, să evite  repetarea uriaşelor compromisuri din perioada comunistă.Nu mă interesează  ce a glăsuit blonda lui Băse în faţa scaunelor goale sau a celor ocupate, însă nu pot să nu aduc în atenţie faptul că o nouă Elenă – după chimista de renume mondial – se pregăteşte să  năvălească în Academia Română! „Operaţiune” extrem de simplă, într-o Românie în care orice ţoapă parvenită poate să-şi cumpere diplome de studii,  titluri ştiinţifice şi universitare, după cum „pohteşte”.Zic simplă, pentru că precedentul Elena Ceuşescu a fost multiplicat în Academia Română  a vremurilor noi, unde accesul  excede valorii candidatului, care are nevoie, în  primul rînd, de susţinere politică.Şi am să dau  doar un exemplu.Pe cînd mai editam Gazeta de Transilvania i-am cerut unui distins intelectual să se pronunţe într-o problempă publică ţinînd mai mult de zona societăţii civile, fără conotaţii politice  „periculoase”.Respectivul domn, atenţie, cu un CV remarcabil, recunoscut şi pe plan internaţional,  a grăit cam aşa:”Domnule, eu sînt în pragul admiterii în Academie, este o problemă cam delicată, am muncit enorm ca să ajung  aici.Crezi că dacă mă bag în  chestia asta nu vor sări pe mine?” Cînd l-am întrebat cine mi-a dat o replică  antologică:”Viitorii mei tovarăşi academicieni…” Bineînţeles, după ce  s-a consultat cu un „om de bine” din conducerea instituţiei, unde cred că statura profesională şi ştiinţifică, valoarea îi dădeau dreptul să devină membru, nu s-a băgat în „chestia aceea”.Restul sînt vorbe.Elena Udrea a testat terenul.Pînă cînd îi va veni rîndul să candideze la preşedinţie are timp să îşi facă loc între „tovarăşii mei, academicienii”.Doar dacă nu o să i-o ia înainte finul Falcă, se pare, după cum se şopteşte în zona portocaliu-violetă, o altă soluţie a lui Băsescu pentru succesiunea din 2014.Ar fi păcat, pentru că s-ar  strica tradiţia Elenelor…..

Etichete: Academia Română, Băsescu, Elena Ceauşescu, Falcă, preşedinţie, Udrea