De pe 76 pe 81!

Coana Nutzi a performat! Uriaşele sume cheltuite pentru promovarea turismului românesc, a brandului de ţară, activitatea eficientă a serviciului de informaţii şi supraveghere a inamicilor politici din cadrul ministerului cu care a cadorisit-o Traian Băsescu, ai cărui urmaşi ar fi, după dumneaei, românaşii noştri – toţi, nu numai cei cu damf de alcooluri tari, plîngăcioşi, înjurăcioşi, cu un ochi după ureche, ca Traian cel ungurean, mincinoşi ….- au dat roade! Într-un clasament mondial, alcătuit de FutureBrand, tărişoara noastră, datorită activităţii neprecupeţite a cucoanei cu scenele, brelocurile, pixurile şi tricourile de sute de mii de euroi, cu imbecilele clipuri în care peştii cresc în pom iar româncele sînt gata să fie violate, sacrificîndu-se pentru ţară, cu croşetatul, cu încălecatul şi descălecatul, cu telefoanele “anonime” pe la radiouri, cu tupeu la greu şi alte alea, se clasează pe un “onorant” loc 81, după nici nu are rost să mai scriu cine pentru că aş consuma spaţiul de pomană cu tot felul de ţări bananiare, cocotiere…De ce această clasare, avînd în vedere că sîntem obişnuiţi să fim “coada cozilor” la mai toate alea, merită atenţie?Simplu, pentru că în 2008, în acelaşi clasament, alcătuit de aceeaşi prestigioasă firmă – care nu are nimic cu Băse sau cu blonda lui nr.1 – ne situam pe locul 76. Desigur, tot unul dezonorant – mai ales pentru o ţară frumoasă încă, cu resurse, cu un Conducător care pac-pac, la oră de maximă audienţă a scos-o din criză, pînă trec alegerile – însă, cifra…vorbeşte, superior celui ocupat datorită activităţii de excepţie a cucoanei de la turism din acest an electoral.Cu costuri enorme, însă aici de vină a fost şi candidata EBA, căreia a trebuit să i se asigure “succesurile”, care cu bani publici se obţin, dar şi tatăl candidatei, preşedintele care este şi care bine ar fi să nu mai fie. Mai ales că, la anul, va fi greu, cu “cîinii” de la FMI pe cap, să-i asigure protejatei şi rezervei sale de cadre pentru premier şi chiar preşedinte, evident, din 2014, fonduri “corespunzătoare” hărniciei cu care aceasta aspiră banii publici în folosul cui trebuie.Noroc că nu vor fi alegeri!Sau cine ştie…

Mineriada lui Băsescu

Uluitoare etalarea de forţă produsă la mitingurile din Oltenia de către haidamacii lui Traian Băsescu! Zeci de mii de oameni – majoritatea mineri!- transportaţi cu maşinile statului, cu benzina şi motorina plătite din banii noştri tot mai puţini, hrăniţi şi îmbătaţi bine, tot de la stat – sau, mă rog, de la sindicatele LIBERE !?! – să slăvească, la ordinele unor politruci cu megafoane faţă de care cei ai lui Ceauşescu erau mici copii, Conducătorul şi, mai ales, să-i înspăimînte pe duşmanii acestuia. O haită oribilă, o ciumă portocalie – care a trimis-o în derizoriu, ca pe o epidemie virală oarecare, pe cea roşie! – figuri lombroziene, primitive, agresive sau hăpăind salamul şi turnînd pe gîturi berile, pişîndu-se pe ziduri, agitînd materialele de propagandă ca pe bîte, gata oricînd, la comanda Conducătorului, să sară la beregăţile celor care gîndesc altfel.Sau ale celor care gîndesc. Scenele se petrec, fraţilor, în 2009, la douăzeci de ani de cînd proştii mureau în stradă, la alţi mulţi ani distanţă de mineriadele puse cu mîna, care ne-au făcut de rîsul Europei. Ce contează însă Europa, lumea civilizată? Băsescu, care, într-un acces de paranoia care ar necesita mai mult decît un control – obligatoriu la orice candidat de preşedinte – a anunţat că a luat o Românie mică, pe care a făcut-o MARE, asumîndu-şi victoria în procesul cu Ucraina, deşi în 2004 acuza guvernul de atunci că a deschis acţiunea de la Haga, pierdută afirma el, datorită ilegimităţii pretenţiilor ţării noastre, vrea să convingă lumea că lupta lui electorală se duce cu Iliescu, pe care îl identifică şi în Geoană şi în Oprescu dar şi în… Antonescu!Evident, uitînd că el însuşi este creaţia celui care a patronat, întradevăr, apariţia a tot felul de mutanţi care au nenorocit politica românească, au compromis orice idee de democraţie, au făcut din corupţie o virtute, nu neapărat din slăbiciune, din caracterul aparent şovăielnic, ci îndeosebi din dorinţa de a-şi împlini “în linişte” destinul de conducător. Traian Băsescu este unul dintre cei cu care ar fi trebuit să dea de pămînt, adică să-l trimită – împreună cu alţii, colegi sau adversari politici, măcar cei de pe celebra listă a lui Guest – în faţa instanţelor de judecată. Nu-i vorbă că şi Năstase a zis “Lăsaţi-l!” cînd îl avea în mănă, cu “flagrantul” lucrat ca la carte, şi pe cînd Băse îi plăngea pe umăr, la Golden Blitz, unui alt făcător de monştri politici, Dinescu, cerîndu-i să-l ajute, dînd din gură, din mîini şi din condei, să ajungă preşedinte, ceea ce, din nefericire pentru această ţară, s-a şi întîmplat! Iar “milosul” Năstase a fost tăvălit, pe principiul “Adriane, nici nu ştii cît de mic poţi tu să fii!”, în toate poziţiile posibile, umilit, marginalizat în propriul partid.Băsescu nu luptă cu Iliescu, el şi l-a ales ca model, pe cît mai multe mandate.Şi, categoric, l-a depăşit! Băsescu înjură gros, minte cu rînjetul pe faţă, se miorlăie la comandă, şuteşte la greu, face trafic de influenţă, etalează ameninţarea cu minerii la vedere, îşi promovează “transparent” gaşca de afacerişti, interlopi, amante etc. etc., ceea ce nea Nelu, categoric, nu a făcut niciodată. Beţia puterii, susţinută de cea a alcoolurilor tari, îşi trimite, în aceste zile, damful mortal peste o ţară condamnată la înapoiere, la mizerie, peste un popor care, aşa cum mai scriam, se simte bine cu cizma unor personaje din mahalalele civilizaţiei pe grumaz. Ceea ce s-a întîmplat la Craiova, la Cetate etc. etc., cu torţionari, gen Neţoiu, interlopi şi tătici ai acestora, ca primarul Solomon, este, în concluzie, prima MINERIADĂ a lui BĂSESCU.Evident, mineriadă cu mineri, căci, altele, cu care a dărîmat prieteni, coaliţii, alianţe, guverne…intră în altă categorie, a mişcărilor care construiesc dictatura.

Colanţi roz cu patru stele

Mai ţineţi minte cînd generalul Oprea a apărut la uncros popular echipat în colanţi roz bonbon?Cică, au afirmat atunci unii, evident răuvoitori, aleşi dintre tonomatele acelor vremuri, ca să-i facă o plăcere lui Năstase.Am scris şi eu atunci despre “iscoada” Oprea, un fel de moş Teacă tinerel, mirîndu-mă cum un partid cu ceva resurse de cadre a ales, prin “mîna bună” a şefului său, să promoveze un tip dintre cei care vorbesc – fără să spună nimic – din vîrful buzelor, dîndu-şi ochii peste cap ca şcolarii cretini cînd rostesc texte învăţate “pe deasupra”. Partidul a avut însă grijă de el, l-a ajutat să se procopsească şi i-a oferit cadrul în care, prin “exemplele vii” pe care le-a avut alături, să se formeze ca iscoadă, ca orice personaj versatil dornic de parvenire şi preocupat în exclusivitate de propriile buzunare, pe care şi le-a burduşit zdravăn, se ştie cum,beneficiind din plin de “sprijinul” şi protecţia şefilor săi.Ca şi în cazul iscoadelor din grupul de Cluj – vedeţi ce sfaturi inepte dă pesediştilor chiar şi acum “cîrtiţa” Dâncu – Oprea a fost “crescut” în PSD ca om al lui Băsescu şi al oricui îi aruncă o mînă de “grăunţe”.Culmea, era cît pe-aci să devină ministru de interne pesedist, care să fure la alegeri pentru portocalii.Istoria s-a scris un pic altfel, însă, pînă la urmă, tot acolo a ajuns!Ca “independent”, cică!Drept care, “tăticuţul” Băse l-a procopsit, pentru ataşament, pentru trădare, cu a patra stea de general şi probabil cu o pereche de colanţi portocalii, iar ulterior, marioneta de premier nevalidat, Negoiţă, l-a uns candidat tocmai pentru “administraţie şi interne”, semn de mare încredere în capacitatea lui Oprea de a se implica eficient în marea şuteală electorală, cu autobuze, maşini cu număr dublu – pentru înlocuit buletinele şi procesele verbale de pe la ţară – cu intimidări sau ulei, făină, zahăr, bere, mici şi trăscău pentru votanţi, cu mită pentru membrii comisiilor, mă rog, cu tot “arsenalul” care se cunoaşte.
Oprea însă este un produs PSD sută la sută, aşa că nu văd de ce ar fi supăraţi pe el foştii tovarăşi de luptă!Ca el mai sînt destui,care s-au îmbuibat pe seama partidului, cînd au fost la putere, care au bătut palma pe sub masă cu adversarii politici, care “ÎNCURCĂ” BILELE la un vot extrem de important, care sînt gata să sară în barca marinerului la primul semnal.Dar care, într-o conjunctură favorabilă, cu Geoană preşedinte, ar continua să joace rolurile de soldaţi devotaţi – contra foloase, evident – şi să-l pupe-n fund sau, depinde de ce iese la urne, să-l trădeze cum au procedat şi cu Năstase. Cît despre partid, despre doctrină, despre boii care chiar au crezut în social democraţia asta, de cumetrie, vorba altui profitor itinerant, “Dă-i dreacului, cu mama lor de proşti!”

Şi “după”?

România arată ca o ţară sub asediu.O ţară ai cărei ostaşi şi-au pierdut bărbăţia – ceea ce nu-i de mirare cînd tot felul de trădători, pupincurişti, fotbaliatori etc. au devenit, graţie Comandantului de navă suprem, generali cu trei-patru stele, de nu temai poţi pişa de ei pe stradă, cum, cu durere, îmi spunea un veteran- şi ai cărei băştinaşi se află încăieraţi pe sărăcie, prizonieri ai scenariilor paranoice ale unui distrugător de flotă, guverne, alianţe ş.a.,
îmbătat de putere, nu numai de alcooluri, un farseur de doi bani, cu priză la prostimea căreia îi place să simtă cizma pe grumaz, să fie înjurată gros, minţită, înşelată. Toată lumea face socoteli, stimulată dar şi intoxicată de sondaje, de mesajele de campanie, menite mai mult să înspăimînte decît să dea o rază de speranţă, sperînd că, în funcţie de preşedintele care va fi să fie, după cum va ştampila fiecare, va fi mai bine.Care bine? În 7 decembrie sau, mă rog, în seara de 6, de Moş Nicolae, lucrurile vor sta exact la fel. Şomerii vor fi tot şomeri, pensionarii vor tremura pentru pensiile şi aşa mizerabile, bugetarii îşi vor vedea bugetul de sărbători diminuat de concediul forţat şi se vor gîndi cu spaimă la disponibilizările de anul viitor, restanţierii la bănci vor rămîne tot datori vînduţi, mediul de afaceri va avea aceleaşi probleme etc. etc.Ţara va fi la fel de tristă, chiar dacă învingătorii vor jubila cîteva zile, după care vor trece la atacul asupra ciolanului şi la răzbunări care nu se ştie dacă nu vor fi doar aşa, de hărţuială şi de redistribuire a ceea ce au şutit adversarii, fără finalitate în justiţie, aşa cum s-a întîmplat şi pînă acum.FMI-ul şi băncile vor băga banii promişi, ceea ce ne va transforma în sclavi pe termen lung…Ce ar fi de făcut? Greu de spus, avînd în vedere că societatea românească se află în metastază.Poate apariţia unei forţe politice cu o doctrină clară, care să îi mobilizeze pe cei care au stat sau au fost ţinuţi deoparte, capabilă să provoace alegeri anticipate, care să aducă, în sfîrşit, elitele – şi mă refer, aşa cum strălucit o făcea Mociorniţă într-un dicurs din 1937, intitulat “Problema elitelor sociale”, la TOŢI CEI CARE ŞTIU SĂ FACĂ FOARTE BINE CEVA, indiferent de domeniu – la putere.Adică oameni competenţi, nelegaţi de “obligaţii” balcanice, nedependenţi de “avantajele” aduse de politichia dâmboviţeană, capabili să ofere societăţii româneşti o strategie cîştigătoare şi să mobilizeze energiile pozitive pentru punerea ei în operă.Altfel, ar rămîne cum am vorbit.Dezastruos cu Băsescu şi PDL dar “complicat” şi cu “noua majoritate” stînga-dreapta plus ce s-o mai lipi, care va trimite pe funcţii multe personaje care nu diferă prea mult de portocaliii marinerului, cu care, de altfel, mult prea mulţi dintre “fruntaşii” amintitei majorităţi se află de ani şi ani în cîrdăşie.

Ziar “independent politic”

Un ziar aflat mereu în relaţii “complicate” cu puterile – “alimentat” de servitorii de serviciu, gradaţi sau nu – simte nevoia să explice, prin ţuţării lui Băsescu, că nimeni nu le-a spus vreodată ce şi cum să scrie, înălţînd, în mod penibil, un stindard zdrenţuit, găurit asemeni “caşcavalului” pe care li-l arucă stăpînii în timp ce ei “fac frumos”.Însăşi “eticheta” ridicolă, ZIAR INDEPENDENT POLITIC – dar dependent de ce şi de cine ar întreba orice om de bun simţ – dă măsura preocupărilor de a păcăli cititorii “care mai este”! Altfel, “independenţii” trag fără scrupule, la comandă, în orice mişcă în front, aliniaţi televiziunii Păunescului, pe care-l înjurau pînă mai ieri, dar care astăzi le aruncă cîte o ciozvîrtă, evident, la ordinul marinerului.Chestia asta cu independenţa presei, că tot m-au întrebat, insistent, colegii de la televiziunile pe unde am bîntuit în ultima vreme, în România a dispărut de ani buni. Nu-i vorbă că şi în ţări cu democraţii avansate stindardul amintit este tot mai puţin fluturat iar cine încearcă să-l înalţe are nevoie de bani mulţi, pentru că, pînă la urmă, independenţă “pe sec” nu prea poate pentru ca să existe, ca să zic aşa. Diferenţa este dată de faptul că acolo, indiferent de firmă, poziţionarea este asumată transparent, cu onestitate iar consumatorul de media nu are decît să aleagă.Iar cadrul deontologic, în care este cuprinsă şi poziţionarea, este respectat. La noi, tot felul de ziare, televiziuni, radiouri care au trecut din mînă în mînă, colorîndu-se “corespunzător”, se pretind, prin simbriaşii lor, prin ifosele şefuleţilor, ca dezlegate de orice obligaţie, de parcă nu s-ar vedea cu ochiul liber pe ce parte joacă!Pînă la urmă, mizeria nu constă în linia politică impusă de proprietari, ci în prostituarea – vizibilă şi la aşa zisele elite intelectuale, legitimate prin înregimentarea în oastea de servitori a Conducătorului şi nu prin performante sau opere – unor indivizi cu expunere sau exhibiţionare considerabile,care compromit şi duc în derizoriu o profesiune importantă în orice societate care respectă drepturile fundamentale ale omului.Şi pentru a pune punct diverselor speculaţii, precizez încă odată că decizia de suspendare – vremelnică, sper – a apariţiei GAZETEI DE TRANSILVANIA am luat-o tocmai din cauza acestei stări de compromitere a “cîinelui de pază” devenit “cîine de circ”, gata să execute orice în schimbul “ciolanului” pe care i-l aruncă trecătorii atotputernici ai zilei.A fost o decizie grea, dureroasă, determinată de convingerea că această marcă, pe care am apărat-o, de unul singur, aproape douăzeci de ani, şi de stînga şi de dreapta şi de îmbogăţiţii acestor vremuri, de unde toate atacurile imbecile pe care le-am suportat, nu trebuie să ajungă în mocirla actuală. Iar redactorii ei, colaboratorii să scrie aşa cum vor, cum le dictează conştiinţa, fără a fi nevoiţi să-şi justifice textele cu penibile declaraţii de independenţă.

“Biluţă” se spală cu Iliescu!

Apariţia domnului care a “încurcat” biluţele votînd portocaliu, deşi pretinde că poartă tricou roşu, la o televiziune de considerabilă audienţă, însă la o oră mai puţin frecventată, a declanşat o serie de discuţii interesante, precum şi întrebări venite în special din zona colegilor sau mai bine zis subalternilor de partid, care mi-au “înroşit” mobilul.Răutăcioşi şi invidioşi, aceştia afirmă că “Biluţă” îşi plăteşte apariţiile.Aşa o fi dar o face cu banii lor, de cîte ori este nevoie să se pieptene, în direct sau înregistrat, “pe sticlă”.Ca să fiu corect, recunosc că este o practică “brevetată:unii politicieni sînt invitaţi gratis, pentru că fac rating, alţii trebuie să plătească şi pentru o apariţie efemeră, la un eveniment sau şedinţă, evident, pe lîngă liderul care le ridică cota şi creează impresia că şi ăia care-şi bagă capu “să se vadă” ar fi în cărţi. Mă rog, pînă la urmă, “Biluţă” poate să adapteze, la trecut, zicerea care l-a făcut celebru în blogosferă, “Ce p…. mea, am fost ministru!”, aşa că i se rupe de ce clevetesc subalternii săi provinciali. Totuşi, apariţia de după alba-neagra cu biluţele, este de băgat în seamă, pentru că ilustrează un oarecare stres. Astfel, cel care ani de zile îşi înfiera colegii de partid care i-ar fi putut ameninţa poziţia făcîndu-i, prin ziare de mare tiraj, unde plătea la greu din banii firmelor de stat, acum omorîte, iliescieni, a sărit acum la beregata lui Hurezeanu apărîndu-l pe Iliescu! Proastă mişcare dacă, Doamne fere, va ieşi Băse, care, în ultima vreme îl vede pe Iliescu în Geoană, Antonescu sau Oprescu dar şi în Johannis, ca şi în tot ce mişcă împotriva lui în această perioadă de război electoral total, căci marinerul s-ar putea să-i dea în cap cu “biluţa” dăruită, în semn de mare supuşenie şi preţuire la votul de miercuri. Astfel, încă odată, s-ar dovedi cît de fals este “dictonul” ” Şi biluţa ta contează!” Totuşi, maestrul combinaţiilor poate să găsească “mălaiul” necesar şi să se mai scoată odată. La Geoană nu-s probleme, a mai dăruit iar Iliescu, chiar folosit pe post de detergent universal, iertător cum este şi cu “mînă bună” la ocrotirea lichelelor, va zice, încă odată, “Lasă, dragă, oamenii se mai schimbă…”

Niţă, “biluţa” lui Băse

Parlamentarul Niţă, fost vremelnic ministru, unul dintre profitorii tuturor “formulelor” care au dominat pesedeul de cîteva mandate încoace – în mod bizar, date fiind rezultatele ruşinoase obţinute de organizaţia sa la toate alegerile, fie locale, fie generale – are, de miercuri, o nouă poreclă. După ce a fost blagoslovit, cu drag, cu apelative ca “ospătar”, “10 la sută”, “hectar”, “forfetar”, “portofel” etc., de acum şi-a cîştigat, pe merit, şi numele de “Niţă biluţă”. Pe merit, pentru că, la votul de trîntire a guvernului Croitoru, Niţă “a încurcat”, cică, urnele, cadorisindu-l pe Băsescu, de ziua acestuia, cu “biluţa” sa. Dacă a fost intenţionat, e grav, dacă a fost o “încurcătură”, e prostie, mai ales la un mare lider, fost şi virtual viitor ministru. Ministru pesedist sau, cine ştie, în urma acestui vot şi a altor “servicii la cleşte”, plus o decartare corespunzătoare, pedelist, dacă va fi să fie un prezident portocaliu. Nu este un scenariu, “Portofel” ştie să ungă cînd şi unde trebuie, pentru a rămîne preferatul tuturor marilor conducători de partid şi de stat, indiferent de performanţe, competenţă, “servicii” aduse organizaţiei de care i se cam rupe.A fost omul lui Năstase – de nu l-a putut clinti nimeni, vezi faza cu Oprea, trimis de la Bucureşti să-l debarce, care, pînă la Braşov a fost “întors”, de nu mai ştia pentru ce a adunat organizaţia locală- pe care l-a trădat fără să clipească, pentru a deveni “băiatul” donator al lui Geoană, pe care, dacă va fi cazul, îl va abandona în acelaşi mod…Acum s-a produs faza cu “biluţa”, care, în caz că iese Băse, va fi fructificată în stilul caracteristic, “Coane, am ştiut eu ce fac, eu cu voi am votat”, iar Niţă va rămîne “în cărţi”! La urma urmei nici nu este vina lui, ci dimpotrivă, un merit. Este drept, posibil prin complicitatea, laşitatea şi prostia celor care, de ani de zile, îi duc ţucalul şi îl şterg la fund cu limba…

Frica

Dialog auzit zilele trecute, în Piaţa Dacia, între un posesor de tarabă şi un client, ungur, probabil:”Salut, udemeristule!”"Noroc, mei, pedelistule!Ce face Besescu?”"Face pe mă-sa, trăieşte bine, îl doare-n cur, eu crăp aici de frig şi nu iese mai nimic…”"Ai grije, mei, cum vorbeşti, che o se-ţi ia eştia masa!” La această replică tarabagiul a amuţit pur şi simplu aruncînd priviri speriate în jur.Figura lui devenise una de om hăituit, marcat de frică.
Întîmplarea, banală poate, mi-a confirmat o observaţie dureroasă: în România a revenit FRICA! Oamenii se tem, vorbesc din nou în şoaptă, îşi ascund sentimentele care ar putea deranja.O realitate incredibilă după aproape două decenii de aşazisă democraţie. Acum, în prag de alegeri, sentimentul de teamă este şi mai vizibil.Teama de a nu-i deranja nu numai pe cei de care, acolo unde este cazul, depinde locul de muncă, obţinerea unei aprobări etc., ci mai ales pe aceia care au putere, care pot să strivească pe oricine, să croiască dosare, să calce în picioare, şi la propriu şi la figurat, să se răzbune pentru te miri ce, să distrugă cariere…Am întîlnit oameni serioşi, pe care-i credeam bărbaţi, care îşi scot bateriile de la mobile cînd discută banalităţi, care se consideră urmăriţi, deşi au existenţe normale, resemnaţi, demoralizaţi, incapabili să depăşească o stare inexplicabilă, absurdă, care face lumea noastră, mioritică, mai apăsătoare chiar decît pe vremea comunismului, deprimantă, dînd acea senzaţie de încremenire, de incapacitate de a avea curajul asumării unui mod de viaţă demn, curajul de a gîndi liber, de a exprima cu voce tare opiniile, de a schimba, de a progresa, la urma urmei.O fi blestemul unei gene care ne plasează definitiv în lumea înfrînţilor? De a aştepta la nesfîrşit personajul providenţial, de a ceda în faţa oricui, de a face un mit din orice derbedeu.Blestemul unui popr care, de-a lungul istoriei, nu a cîştigat niciun război, despre care, la o analiză rece, poţi să spui că nu a bătut pe nimeni.O clică jalnică, subculturală şi agresivă, condusă de un personaj grobian, este aproape să pună mîna pe ţară.Pe ceea ce a mai rămas din ea dar, mai dureros, pe destinele unei populaţii care a încetat demult să fie sau poate nu a fost niciodată un popor…O populaţie care joacă la miză mică o alba-neagra menită să-i asigure unuia o tarabă, altuia un loc de muncă prost plătit, altuia o securitate iluzorie…

Cine a scos fermierii ?

Miercuri, în mod evident “spontan”, au năvălit asupra Bucureştilor fermierii.Cu trompete, banere “meseriaşe”, purtătoare de mesaje create în laboratoarele profesioniştilor , cu tirimbombe, fluierături, îmbrînceli simulate cu jandarmii – vezi feţele vesele, ca ale “turcilor” care se îmbăiau la Călugăreni, în filmele lui Nicolaescu – strigături în rime onorabile, nu şchioape, demonstranţii au produs un tărăboi menit să bage spaima-n populaţie.Au contribuit, involuntar, şi nişte reporteriţe nevricoase dar şi comentatorii de serviciu, “avizaţi”,care au strigat că e ca la mineriade. Hăăă, hăăăă, hă, o fi hăhăit marinerul, înainte de a ieşi să înfrunte masa veselă din faţa Cotrocenilor, care se dădea nervoasă, asemeni unui tătuc care va băga boborului ce cere acesta, căci a promite nu costă nimic, doar eventual un recital cu muci şi lacrimi, din ciclul “V-am miţit!”. Să ne înţelegem bine, situaţia e gravă, ea fiind consecinţa unui lanţ de abordări iresponsabile a problemelor unui sector vital, care putea, de exemplu, să atenueze criza, vîrful fiind negocierea neghioabă, în genunchi, a capitolului agricultură.Abordări de care se fac vinovate toate guvernările.Acum, însă, motivul distribuirii fermierilor – de către cine?- şi “persoanelor de sprijin” bine instruite într-un spectacol cu jandarmi, garduri, îmbrînceli şi strigături, este unul simplu: prezenţa delegaţiei FMI la Bucureşti.Este, de fapt, un procedeu brevetat, care, din păcate, nu-i impresionează pe cei care îngloadă România băsesciană în datorii, cu o generozitate suspectă care anunţă un viitor sumbru, cu efecte devastatoare asupra nivelului de trai al unei noi generaţii de sacrificiu.Genul acesta de presiuni nu mai ţine! Desigur, de această dată, circul are şi conotaţii politice, portocalii, ca trompetele şi ţoalele unor “demonstranţi”, oferind Conducătorului, care va “băga” ceva subvenţii înainte de ieşirea la urne, să îi atace pe cei care au distrus agricultura pe care, nu-i aşa, în viitorul mandat, El, dimpreună cu guvernul Nutzi, o va salva.

Căruţa cu paiaţe

Boc face poc cu biciul pe spinările puhave ale parlamentarilor ticăloşiţi. Bine că piticul lui Băse nu foloseşte coasa! Băse, că veni vorba, tot mai belicos, ca să vadă Nutzi, spaima Constituţii , cît de macho este, îşi încordează ochiul cu care ai senzaţia că-ţi goleşte buzunarele, şi zice că-i bate pă toţi, aşa, la grămadă. Madam Cocoş de Pleşcoi, unde cîrnaţii sînt cam subţirei pentru dorinţele unei cocoane nevricoase, drept care unii au plasat-o în mahalaua Buzăului, a gemut de plăcere dînd pe gaura gurii un mesaj care i-a pus în cur pe români, naţionalişti sau nu. Cică, neamul nostru cel frumos ar fi, aşa, ca EBA, paregzamplu, urmaşul lui Traian Băsescu, de s-au repezit cu toţii la oglinzi să vadă dacă nu cumva li s-a dus vreun ochi după ureche. Geoană, bănuit de 3 la sută, bate mătănii cu prostimea pe la oasele nu se ştie cui şi nici de ce provenienţă – sînt bănuite tot felul de animale, altfel, nevinovate- se bagă în faţă să pupe moaştele, noroc că dispune de gărzi, altfel ar putea să-şi piardă vreo rotulă, ca leliţa aceea la Cotroceni, ceea ce i-ar da un nou avînt lui Băse.Crin vrea să pară singur dar banii lui Patriciu, cu damf de Petromidia, îl mînă de la spate. Doctorul aleargă paralel cu pista dar nu în afara stadionului cu maimuţoii în delir. Popimea, curvele, şuţii, drogaţii, nebunii, milogii, şomerii, donatorii – din bani făcuţi se ştie cum – “telectualii”, analiştii, vorbitorii de serviciu de pe la partide, mă rog, alte categorii de români se află în grămda deschisă, o penibilă încăierare pe sărăcie, din care vor cîştiga tot “ăia care este”! O Românie incapabilă să se reformeze se pregăteşte din nou de vot. După ce tiribombele se vor fi fîsîit, constatarea, amară, va fi că lucrurile au rămas exact la fel ca înainte de exerciţiul “democratic”. Cît despre EL, că tot mă întrebară unii, DA, este PARANOIC. Mult, mult mai mult decît predecesorii săi, inclusiv nea Nicu, ca şi decît adversarii pe care i-ar atîrna personal în ţepele promise dar nefolosite.Se vede cu ochiul liber, chiar şi dinspre “cealaltă Românie”, care cine ştie cum va înclina balanţa la turul doi…